Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă un amestec provocator de anarhism și feminism prin intermediul unei filosofii transindividuale care critică individualismul modern. Cartea explorează subiecte complexe, cum ar fi metafizica lui Spinoza, genul, colonialitatea și ecofeminismul, însă unii cititori consideră scrisul provocator și învechit.
Avantaje:Cartea oferă argumente convingătoare împotriva individualismului, se implică profund în concepte filosofice și provoacă discuții stimulante. Ea acoperă o serie de subiecte relevante, inclusiv anarhafeminismul, comunismul somatic și ecofeminismul. Mulți cititori consideră conținutul provocator și apreciază provocarea pe care o reprezintă pentru propriile puncte de vedere.
Dezavantaje:Unii cititori consideră scrisul greu de înțeles și îl percep ca fiind plictisitor sau amintind de manualele vechi. Există critici cu privire la coerența argumentării, unii sugerând că concluziile trase nu sunt susținute în mod adecvat de analizele anterioare.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Anarchafeminism
Conținutul cărții:
Cum putem fi siguri că cei oprimați nu devin la rândul lor opresori? Cum putem crea un feminism care să nu se transforme într-un alt instrument de opresiune? A devenit un loc comun să susținem că, pentru a lupta împotriva subjugării femeilor, trebuie să despachetăm modurile în care diferitele forme de opresiune se intersectează între ele: clasa, rasa, genul, sexualitatea, dizabilitatea și ecologia, pentru a numi doar câteva dintre ele. Susținând că nu există un singur factor sau arheu care să explice opresiunea femeilor, Chiara Bottici propune o filozofie anarhafeministă radicală inspirată de două afirmații majore: că există ceva specific pentru opresiunea femeilor și că, pentru a lupta împotriva acesteia, trebuie să descâlcim toate celelalte forme de opresiune și antropocentrismul în care acestea se află.
Anarhismul are nevoie de feminism pentru a aborda subordonarea continuă a tuturor femeilor, dar feminismul are nevoie de anarhism dacă nu vrea să devină privilegiul câtorva. Anarhafeminismul solicită o poziție decolonială și deimperială și o conștientizare reînnoită a comunismului somatic care leagă toate formele de viață diferite de pe planetă.
În această nouă viziune revoluționară, feminismul nu înseamnă eliberarea câtorva norocoși, ci eliberarea tuturor ființelor vii atât de exploatarea capitalistă, cât și de o politică androcentrică de dominare. Fie toți, fie niciunul dintre noi nu va fi liber.
