Anonymous Noise, Vol. 17, 17

Recenzii ale cititorilor

Recenzile exprimă o afecțiune puternică pentru serie, remarcând profunzimea emoțională și dezvoltarea personajelor, în special în ceea ce privește relațiile și dezvoltarea personală. Volumul este descris ca fiind de impact și satisfăcător, deși dulce-amar, deoarece se apropie de încheierea seriei.

Seria oferă profunzime emoțională, personaje bine dezvoltate și rezolvări satisfăcătoare ale relațiilor. Volumul echilibrează eficient temele grele cu momentele de speranță și fericire, subliniind în special călătoriile personale ale unor personaje precum Yuzu și Kuro. Criticii apreciază elementele shoujo și impactul general al povestirii.

Unii cititori își exprimă tristețea cu privire la apropierea sfârșitului seriei, simțindu-se emoționați în timp ce se pregătesc să își ia rămas bun. Sunt menționate drama și angoasa tipice shoujo, pe care unii le-ar putea considera repetitive sau exagerate. Câțiva recenzenți au indicat că anumite decizii ale personajelor de-a lungul seriei nu au fost întotdeauna adorabile.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Muzica și dorul se ciocnesc în această baladă a iubirii neîmpărtășite.

Nino Arisugawa, o fată căreia îi place să cânte, trăiește prima despărțire dureroasă atunci când prietena ei din copilărie, Momo, se mută. Și după ce Nino se împrietenește cu Yuzu, un compozitor de muzică, trăiește o altă despărțire tristă Din fericire, Nino se reîntâlnește cu Momo și Yuzu în liceu, dar lucrurile nu au decurs așa cum se aștepta cineva...

După ce termină spectacolul din magazin care marchează ultimul lor act ca trupă activă, membrii trupei In No Hurry merg pe drumuri separate, fiecare căutând o cale de a se îmbunătăți. Între timp, Momo compune în sfârșit un cântec care surprinde lunga sa istorie cu Nino, dar va găsi el curajul să o roage să îl cânte?