Antropologie în timp: Experimental Ethnography, Theory, and Method for the Twenty-First Century

Recenzii ale cititorilor

„Anthropology in the Meantime” a lui Michael Fischer este o colecție de eseuri revizuite care îmbină antropologia cu critica de artă, bazându-se pe experiențele sale și pe influența unor figuri proeminente din ambele domenii. Cartea subliniază relația dintre antropologie și arta contemporană, pledând pentru o abordare modernă, experimentală a etnografiei. Deși cariera personală a lui Fischer și perspectivele asupra tendințelor emergente sunt interesante, stilul său de scriere a fost criticat pentru că este alambicat și excesiv, ducând la o experiență de lectură mai puțin satisfăcătoare. În plus, lipsa de conținut empiric substanțial în unele discuții și multiplele erori tipografice scad din calitatea generală a cărții.

⬤ Explorare captivantă a intersecției dintre antropologie și arta contemporană.
⬤ Anecdote personale pătrunzătoare care reflectă momente semnificative din istoria recentă a antropologiei.
⬤ Discuții relevante privind tendințele emergente în munca de teren și natura în evoluție a etnografiei.
⬤ Evidențierea contribuțiilor studenților absolvenți și ale asociaților în această disciplină.

⬤ Stil de scriere complicat, verbos care poate împiedica citirea și înțelegerea.
⬤ Lipsă de conținut empiric substanțial, bazându-se adesea pe anecdote personale și autoreferințe.
⬤ Numeroase erori tipografice și de traducere care diminuează credibilitatea științifică a textului.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Anthropology in the Meantime: Experimental Ethnography, Theory, and Method for the Twenty-First Century

Conținutul cărții:

În Anthropology in the Meantime, Michael M. J.

Fischer se bazează pe cercetările sale în lumea reală, pe mai multe cauze, pe mai multe scări și pe mai multe locații pentru a reconstrui teoria pentru secolul XXI. Furnizând o istorie și un inventar al metodelor și cadrelor experimentale din antropologie din anii 1920 până în prezent, Fischer prezintă antropologia între timp ca pe un îndemn metodologic de a face etnografie care examinează modul în care piesele lumii interacționează, se potrivesc sau se ciocnesc, generează consecințe complexe și neprevăzute, întăresc referințele culturale și provoacă rupturi sociale. Antropologia între timp necesită răbdare, experimentare constantă, colaborare, sondarea afectelor și a comunicării nonverbale, precum și efectuarea de cercetări etnografice situate în timp longitudinal.

Poate mai presus de toate, antropologia între timp nu mai este o antropologie a și despre popoare, ci este scrisă cu și pentru oamenii care sunt subiecții săi. Antropologia între timp prezintă posibilitatea de a crea noi narațiuni și viitoare alternative.