Anul ciumei

Titlul original:

Plague Year

Conținutul cărții:

Atacul pandemiei COVID-19 duce la anularea unei reprezentații planificate a unui cvartet renumit cu cvintetul în do de Schubert. Dar grupul continuă să exerseze, în speranța unei eventuale reprezentații private și, într-un efort de a-i apropia pe muzicieni și de a le îmbunătăți creația muzicală, Boris - fondatorul și violoncelistul grupului - le cere fiecăruia dintre ei să țină și să împărtășească însemnări în jurnal, din care va alege o însemnare zilnică ca o înregistrare a călătoriei pe care o fac împreună, și totuși despărțiți.

Așa începe Anul ciumei, cel mai recent roman al scriitorului Hamilton Peter Abbot. Scris sub forma unei serii de jurnale și e-mailuri, Anul ciumei oferă o privire intimă asupra impactului unei pandemii globale la nivel personal. Rezultatul este o cronică emoționantă a unui eveniment care a schimbat lumea, așa cum se reflectă în miniatură în viața de zi cu zi, scrisă cu grație și empatie.

O mostră din primul capitol...

Vineri, 3 aprilie 2020 / JENNY

Sunt surprins că ziarul este încă livrat. Trebuie să încerc să-i mulțumesc băiatului cu ziarele - dacă vorbesc cu el de partea asta a ușii din față, cu siguranță aș fi destul de departe, dar poate că nu ar trebui să-i dau un bacșiș - se spune că acest tip de contact fizic ar putea transmite virusul sau ce-o fi el - dar cel puțin aș putea să-i mulțumesc la distanță, cu siguranță? Mă întreb când livrează ziarul? Probabil prea devreme ca să ajung la ușa din față, poate ar trebui să scriu un bilet de mulțumire pe ușa din față? Dar dacă nu mai livrează ziarul, nu mi-ar lipsi cu adevărat - știrile CBC la radio sunt suficiente, mai mult decât suficiente, în aceste zile, cred! De fapt, există o mulțime de lucruri care aglomerează viața cuiva și care, mărturisesc, nu mi-ar lipsi cu adevărat.

Dar ce șoc am avut când am citit ziarul - am văzut titlul principal, "Suntem într-o cursă contra cronometru", așa că am citit, în cele din urmă, aproape tot ce era acolo - și, așa cum spuneam, ce șoc să văd cum întreaga situație COVID-19, aici în Hamilton, este mult mai gravă decât știam. Asta m-a deranjat toată ziua în continuu - abia mă puteam concentra asupra a ceea ce citeam - și apoi, seara, la televizor, știrile de sub ecran aveau următorul conținut: "80K CAZURI DE COVID-19 ÎN ONT. PÂNĂ LA 30 APRILIE" - iar la știrile americane din buletinul de știri CBC, "Trump ordonă unei companii americane să nu mai exporte măști în Canada" - exact când se pare că purtarea unei măști - eu nu am una - riscă să devină obligatorie chiar și în supermarket. După cum am spus, totul a fost un șoc pentru mine și, fără îndoială, pentru mulți canadieni.

Și este păcat de cvintetul Schubert, chiar așteptam cu nerăbdare - repetițiile și cele trei spectacole - sunt un cvartet atât de bun, unul dintre cele mai bune, altfel nu ar fi atât de solicitați pentru a merge în turnee în Europa, precum și în Canada. Am fost norocoasă să fiu invitată pentru că aveau nevoie de un violoncel în plus pentru Schubert - pe care îl ador! Anna a fost cea care a aranjat invitația, cred - ea cântă la vioara a doua în Cvartet de câțiva ani și știu că Boris, care l-a înființat după ce a venit în Canada cu părinții săi, cu atâția ani în urmă - erau refugiați, cred - a spus cât de mult îi admiră interpretarea, mi-a spus asta - am avut un fel de interviu cu el, este un om în vârstă și a făcut niște comentarii ciudate, cred - Anna a spus că a fost refugiat din Ungaria și a venit în Canada ca băiat sau tânăr, cu părinții săi care au fost membri ai unei orchestre importante. Are un accent puternic! Dar nu am avut nicio problemă în a-l înțelege. E dur, cred, și bineînțeles că are standarde foarte înalte. Am cântat mișcări din Bach, a treia suită pentru violoncel, pe care am iubit-o întotdeauna, iar el a mormăit și a spus că "voi face".