Anul în care nu am mâncat

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Year I Didn't Eat” (Anul în care nu am mâncat) de Samuel Pollen este o poveste convingătoare și plină de rezonanță emoțională despre un băiat de paisprezece ani pe nume Max care se luptă cu anorexia. Narațiunea surprinde atât luptele asociate cu tulburarea de alimentație, cât și sprijinul din partea familiei și prietenilor, combinând umorul cu teme serioase. Cartea este lăudată pe scară largă pentru portretizarea onestă a problemelor de sănătate mintală și pentru capacitatea sa de a rezona atât cu tinerii adulți, cât și cu părinții.

Cartea este frumos scrisă, captivantă și sinceră, oferind o perspectivă valoroasă asupra sănătății mintale, în special asupra anorexiei. Mulți recenzenți au remarcat elementele sale umoristice și înălțătoare, alături de momente emoționante care permit cititorilor să se conecteze profund cu personajele. Povestea este relatabilă pentru tinerii adulți și oferă o perspectivă plină de speranță asupra recuperării, ceea ce o face o recomandare puternică pentru adolescenții care se confruntă cu provocări similare.

Unii cititori au menționat că publicul tânăr ar putea fi șocat de utilizarea ocazională a înjurăturilor în dialog. În plus, câteva recenzii au sugerat că, deși cartea oferă o explorare sinceră a unor probleme grave, greutatea emoțională ar putea fi stresantă pentru unii cititori.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Year I Didn't Eat

Conținutul cărții:

Max Howarth, în vârstă de 14 ani, suferă de anorexie. Cu ajutorul terapeutului său și al familiei care îl sprijină, dar care are defecte, el face tot posibilul pentru a-și menține sănătatea. Dar lucrurile scapă de sub control, iar tulburarea sa de alimentație amenință să îl izoleze de toți cei pe care îi iubește. Frumos realizat și scris cu sinceritate, acest roman de debut pentru adolescenți spune povestea călătoriei de un an a unui băiat către recuperare.

* "Portretul crud și real al anorexiei de la un grup adesea lăsat în afara conversației." -Kirkus Reviews, STARRED Review

* "(Un) roman de debut fără menajamente bazat pe propriile experiențe ale autoarei ca adolescentă va fi un plus semnificativ pentru orice bibliotecă." - Booklist, STARRED Review

În cele mai multe privințe, Max este ca orice alt adolescent. Are de-a face cu drame familiale, iubiri și liceu - în timp ce încearcă să se distreze, să joace jocuri video și să-și exploreze hobby-urile. Dar Max trăiește și cu anorexie și îi este imposibil să fie sincer cu cei dragi - ei pur și simplu nu înțeleg prin ce trece el.

Începând cu Crăciunul, o serie de evenimente declanșatoare perturbă progresul lui Max în direcția recuperării, trimițându-l într-o spirală de un an de îndoieli de sine și eșecuri periculoase. Neavând la cine să apeleze, Max își notează în jurnal cele mai intime gânduri și sentimente, scriindu-i "Anei", numele pe care i l-a dat anorexiei sale. Deși asta îl ajută pentru o vreme, vocea negativă a Anei crește, amplificându-i temerile.

Când Max primește un cadou neobișnuit de la fratele său mai mare, o geocache, aceasta devine o distracție binevenită de la problemele sale. El o ascunde în pădurea din apropierea casei lor și primește curând un mesaj de la misteriosul "E". Deși Max nu este sigur de identitatea scriitorului secret, cei doi creează o legătură și este reconfortant să aibă în sfârșit pe cineva în care să se confeseze. Pe măsură ce tulburările alimentare ale lui Max îl îndepărtează tot mai mult de familie și de prieteni, această legătură îl face să meargă mai departe, conducându-l înapoi la oamenii care îl iubesc și îl susțin.

Pornind de la propriile sale experiențe cu anorexia, cartea lui Samuel Pollen Anul în care nu am mâncat este o poveste puternică și înălțătoare despre recuperare și legăturile care ne vindecă.