Apărarea Rodinu: Volumul 1: Construirea și istoria operațională a Forțelor de apărare aeriană sovietice 1945-1960

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare aprofundată a primelor strategii de apărare aeriană ale Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece, detaliind provocările tehnologice, răspunsurile militare și incidentele cheie. Cartea prezintă o structură bine organizată, cu numeroase fotografii și grafice, ceea ce o face atractivă atât pentru entuziaști, cât și pentru studenții de istorie militară.

Acoperire detaliată și precisă a istoriei apărării aeriene sovietice, capitole bine organizate, includerea a numeroase fotografii și ilustrații, se bazează pe o varietate de materiale, valoare bună pentru bani.

Poate fi prea specializată pentru cititorii ocazionali, conținutul se concentrează în principal pe perioada timpurie a Războiului Rece și poate omite evoluțiile ulterioare.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Defending Rodinu: Volume 1: Build-Up and Operational History of the Soviet Air Defence Force 1945-1960

Conținutul cărții:

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, sovieticii aveau în serviciu numeroase tunuri antiaeriene convenționale și avioane de vânătoare cu motor cu piston, însă, odată cu progresele rapide ale tehnologiei aviației, o mare parte dintre acestea erau în curs de obsolescență. Mai rău, țara devastată de război se confrunta cu noi provocări, deoarece sfârșitul războiului nu a adus o perioadă de pace universală, ci o nouă rivalitate cu Occidentul în cadrul unui Război Rece, care putea deveni oricând fierbinte, atât la propriu, cât și la figurat.

Concurenții occidentali pentru dominația mondială, în primul rând Statele Unite, se puteau lăuda cu o flotă uriașă de bombardiere capabilă să efectueze lovituri nucleare devastatoare. Dezvoltarea și introducerea pe teren a unor sisteme de apărare terestre și a unor avioane de luptă noi din punct de vedere tehnologic și calitativ a devenit un imperativ extrem de urgent și, într-un timp relativ scurt, s-au realizat progrese remarcabile în aceste domenii. Au fost dezvoltate și puse în funcțiune rachete ghidate sol-aer, iar avioanele de luptă cu reacție au intrat în serviciu, performanțele acestora îmbunătățindu-se continuu, de la viteze subsonice ridicate la supersonice și chiar mai mari.

Progrese similare au fost înregistrate în domeniul armamentului aer-aer și al tehnologiei de detectare și avertizare timpurie. Deși bombardierele occidentale înarmate nuclear nu au apărut niciodată pe cerul Uniunii Sovietice, numeroase avioane de recunoaștere străine au făcut-o.

Astfel, arsenalul sovietic de apărare aeriană a fost testat de multe ori în lupte reale împotriva unor violatori reali și percepuți ai spațiului lor aerian și a altor adversari, în care apărarea aeriană sovietică a suferit atât înfrângeri stânjenitoare, cât și victorii entuziasmante. Relegată în dosare prăfuite, povestea apărării aeriene sovietice în cea mai fierbinte perioadă a Războiului Rece este reluată aici.