Apariția fricii nucleare

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare aprofundată a istoriei fricii nucleare, îmbinând evenimentele istorice cu perspective psihologice. Cititorii o consideră accesibilă, bine documentată și provocatoare, deși unii consideră că îi lipsesc elemente sau ilustrații atractive. Cartea se adresează în special celor interesați de aspectele psihologice ale tehnologiei nucleare și de percepția publică.

Ușor de citit, interesant, bine documentat, oferă perspective psihologice, o analiză cuprinzătoare și o narațiune istorică captivantă.

Numai text fără imagini, poate fi prea academică pentru unii cititori, uneori considerată „psihobabble” și potențial neinteresantă pentru cei care caută o discuție mai practică.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Rise of Nuclear Fear

Conținutul cărții:

După ce un tsunami a distrus sistemul de răcire de la centrala nucleară Fukushima din Japonia, declanșând o topire, protestatarii din întreaga lume au contestat utilizarea energiei nucleare. Germania a anunțat că își va închide centralele până în 2022. Deși maladiile combustibililor fosili sunt mai bine înțelese ca niciodată, amenințarea schimbărilor climatice nu a stârnit niciodată aceeași teamă viscerală sau aceeași acțiune rapidă. Spencer Weart disecă acest paradox, demonstrând că o rețea puternică de imagini din jurul energiei nucleare ne ține captivi, permițând fricii, mai degrabă decât faptelor, să ne conducă gândirea și politicile publice.

Pornind de la cartea sa clasică, Frica nucleară, Weart urmărește imaginarul nuclear de la originile sale în simbolismul alchimiei medievale până la apariția sa în film și ficțiune. Cu mult înainte de descoperirea fisiunii nucleare, fanteziile cu planeta distrusă, raza transformatoare și orașul alb al viitorului au prins rădăcini în imaginația populară. La începutul secolului al XX-lea, atunci când au devenit cunoscute puține date despre radioactivitate, acestea au produs o imagine neclară asupra căreia oamenii de știință și publicul și-au proiectat speranțele și temerile. Aceste temeri au fost amplificate în timpul Războiului Rece, când norii în formă de ciupercă nu mai trebuiau să fie imaginați, ci au apărut la știrile de seară. Weart examinează anxietatea nucleară în surse atât de diverse precum filmul Hiroshima Mon Amour al lui Alain Resnais, romanul The Road al lui Cormac McCarthy și emisiunea de televiziune The Simpsons.

Weart speră că faptul că recunoaștem cât de mult rămânem dependenți de aceste piese ale imaginației ne va ajuta să rezistăm manipulării din ambele părți ale dezbaterii nucleare.