Architectures of Time: Toward a Theory of the Event in Modernist Culture

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Kwinter este foarte apreciată pentru analiza extraordinară a arhitecturii, abordarea unică și stilul captivant de scriere. Ea conectează diverse concepte într-un mod inovator, ceea ce o face o lectură valoroasă atât pentru academicieni, cât și pentru non-academici. Cu toate acestea, îi lipsește discutarea anumitor teorii influente, ceea ce unii ar putea găsi surprinzător.

Analiză extraordinară, abordare eclectică unică, stil de scriere captivant, stăpânire a conceptelor, conectează domenii diverse (arhitectură, mecanică cuantică, relativitate, Kafka), recomandată atât pentru cititorii academici, cât și pentru cei non-academici.

Nu abordează teoriile lui Lefevbre privind spațiul/timpul și ritmanaliza, ceea ce unii cititori pot considera o omisiune semnificativă.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

O explorare a concepțiilor despre timp din secolul al XX-lea și a relației lor cu forma artistică.

În Architectures of Time, Sanford Kwinter oferă un ghid critic pentru istoria modernă a timpului și pentru interacțiunea dintre științele fizice și arte. Urmărind transformarea epistemologiei secolului al XX-lea până la apariția termodinamicii și a mecanicii statistice, Kwinter explică modul în care dispariția conceptului de timp absolut și a noțiunii clasice de spațiu ca fundal fix în care se produc lucrurile a condus la teoria câmpului și la o fizică a "evenimentului". El sugerează că lumea închisă, controlată și mecanică a fizicii a cedat locul lumii aproximative, active și calitative a biologiei ca model de explicație științifică și metafizică.

Kwinter examinează teoria timpului și a spațiului în teoriile relativității ale lui Einstein și arată cum s-au reflectat aceste idei în scrierile sculptorului Umberto Boccioni, în schema urbanistică a arhitectului futurist Antonio Sant'Elia, în filosofia lui Henri Bergson și în scrierile lui Franz Kafka. El susține că scrierile lui Boccioni și arhitectura vizionară a lui Sant'Elia reprezintă cele mai timpurii și mai profunde implementări ale conceptelor de câmp și eveniment. În discutarea operei lui Kafka, el se îndepărtează de modelul termodinamic în favoarea celui strâns legat de duree-ul bergsonian, sau virtualitate. El susține că opera lui Kafka manifestă o cosmologie coerentă care poate fi înțeleasă numai în raport cu fluxul temporal constant care stă la baza acesteia.