Arderea fitilului verde

Recenzii ale cititorilor

Green Fuse Burning este o nuvelă care explorează teme legate de durere, identitate și eco-horror prin intermediul experiențelor Ritei, o artistă indigenă care se reconectează cu moștenirea sa într-o cabană izolată. Narațiunea este bogată în proză lirică și imagini vii, îmbinând trauma personală cu mediul tulburător din jurul ei. Povestea este deopotrivă obsedantă și frumoasă, invitându-i pe cititori să reflecteze la natura durerii și a realității.

⬤ Stil de scriere liric și poetic care creează imagini vii și profunzime emoțională.
⬤ Structură unică care include critici ale picturilor protagonistei, oferind o perspectivă asupra procesului ei artistic.
⬤ Explorarea captivantă a durerii, identității și deconectării culturale care rezonează la nivel personal.
⬤ Elemente atmosferice și suprarealiste care sporesc aspectul horror, captivând cititorii într-o experiență onirică.
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor, în special a Ritei, care este relatabilă și multifațetată.

⬤ Unii cititori au considerat lungimea nuvelei inadecvată, simțind că povestea a fost grăbită și ar fi beneficiat de o explorare mai profundă.
⬤ Natura abstractă și onirică poate fi dezorientantă pentru unii, făcând ca narațiunea să fie dificil de urmărit.
⬤ Sentimente mixte față de personajele secundare, în special față de prietena Ritei, care ar putea să nu fie la fel de bine primite de cititori.
⬤ Echilibrul dintre groază și temele personale ar putea să nu corespundă așteptărilor tuturor cititorilor, ceea ce ar putea duce la interpretări variate.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Green Fuse Burning

Conținutul cărții:

Nuvela de debut a autoarei nominalizate la Premiul Elgin pentru Elegies of Rotting Stars.

După moartea tatălui ei înstrăinat, artista Rita se luptă cu durerea și regretul. Ar fi vrut să-l întrebe atât de multe - despre copilăria lui, despre familia lor și despre limba și cultura Mi'kmaq, de care Rita se simte deconectată. Dar când Molly, prietena Ritei, falsifică o cerere de rezidență artistică în numele ei, câștigând pentru Rita o săptămână pentru a picta la o cabană izolată, Rita este atât furioasă, cât și intrigată. Rezidența se află acolo unde a crescut tatăl ei.

În prima noapte la cabană, Rita se trezește cu sunete ciudate. Să fi fost un cadavru târât prin pădure? Când îi întreabă pe localnici despre istoria cabanei, aceștia sunt suspicioși și neajutanți. Ignorându-și neliniștea, Rita cedează viziunilor întunecate care emană din lacul pădurii și din mlaștina din jur. Ea simte atracția acestora, canalizând această energie în artă, așa cum nu a mai pictat niciodată. Dar viziunile stranii devin mai insistente, mai intruzive, iar Rita descoperă că, în decăderea mlaștinii, sfârșitul unei vieți este uneori începutul alteia.