Arhitectura nebuniei: Aziluri de nebuni în Statele Unite ale Americii

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o istorie cuprinzătoare și bine documentată a azilurilor de nebuni americane, concentrându-se pe evoluția lor arhitecturală și pe atitudinea societății față de sănătatea mintală din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea. Deși a fost lăudată pentru cercetarea sa amănunțită și stilul captivant de scriere, cartea este criticată pentru inexactitățile privind istoria psihiatriei și pentru dorința de a avea un conținut mai vizual.

⬤ Cercetare temeinică și analiză detaliată
⬤ stil de scriere captivant
⬤ bine ilustrat cu imagini bune
⬤ acoperă un subiect fascinant și subexplorat
⬤ benefic atât pentru cititorii generali, cât și pentru cercetători
⬤ oferă o perspectivă asupra relației dintre arhitectură și tratamentul bolnavilor mintal.

⬤ Fonturi mici
⬤ nu sunt suficiente fotografii
⬤ au fost semnalate unele inexactități privind istoria psihiatrică
⬤ poate fi dens pentru cititorii ocazionali
⬤ unii cititori au dorit mai multe informații despre anumite clădiri și fotografii de interior.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Architecture of Madness: Insane Asylums in the United States

Conținutul cărții:

Azilurile de nebuni concepute în mod elaborat și construite grandios - cu un aspect variat, de la temple clasice la castele gotice - erau odinioară o priveliște obișnuită la periferia orașelor americane. Multe dintre aceste clădiri au fost demolate cu mult timp în urmă, iar cele care au mai rămas sunt reminiscențe sinistre ale unui sistem adesea crud. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, aceste aziluri au întruchipat credința larg răspândită în rândul medicilor și al reformatorilor sociali că nebunia este o boală vindecabilă și că mediul - arhitectura în special - este cel mai eficient mijloc de tratament.

În The Architecture of Madness (Arhitectura nebuniei), Carla Yanni spune o poveste convingătoare a designului terapeutic, de la primele instituții americane construite special pentru nebuni până la frenezia construcției de aziluri din a doua jumătate a secolului. În centrul investigației lui Yanni se află Dr. Thomas Kirkbride, un quaker născut în Pennsylvania, care, în anii 1840, a conceput un mod inedit de a adăposti bolnavii mintal, care punea accentul pe segregarea în funcție de gravitatea bolii, ușurința tratamentului și a supravegherii, precum și pe ventilație. După Războiul Civil, arhitecții americani au proiectat spitale după planul Kirkbride în întreaga țară.

Înainte de sfârșitul secolului, interesul pentru planul Kirkbride a început să scadă. Multe dintre aziluri se deterioraseră, devenind depozite umane, întărind argumentele împotriva structurilor monolitice susținute de Kirkbride. În același timp, profesia medicală a început să adopte o abordare mai neurologică a bolilor mintale, care considera arhitectura ca fiind în mare măsură irelevantă pentru tratamentul acestora.

Ilustrată cu generozitate, cartea "Arhitectura nebuniei" este o privire proaspătă și originală asupra preocupării de un secol a sistemului medical american față de arhitectura terapeutică ca modalitate de a vindeca bolile sociale.

Carla Yanni este profesor asociat de istoria artei la Universitatea Rutgers și autoare a cărții Nature's Museums: Victorian Science and the Architecture of Display.