Arhitectura ruinelor: Proiecte privind trecutul, prezentul și viitorul

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

The Architecture of Ruins: Designs on the Past, Present and Future

Conținutul cărții:

The Architecture of Ruins: Designs on the Past, Present and Future identifică o istorie alternativă și semnificativă a arhitecturii din secolul al XVI-lea până în secolul al XXI-lea, în care o clădire este proiectată, ocupată și imaginată ca o ruină. Această practică de proiectare concepe un monument și o ruină ca teme creative, interdependente și simultane în cadrul dialecticii unei singure clădiri, abordând chestiuni temporale și de mediu în termeni poetici, psihologici și practici și stimulând întrebări legate de identitatea personală și națională, natură și cultură, vreme și climă, permanență și impermanență și viață și moarte. Conceperea unei clădiri ca un dialog între un monument și o ruină intensifică relațiile deja neclare dintre neterminat și ruină și are în vedere trecutul, prezentul și viitorul într-o singură arhitectură.

Structurată în jurul unei colecții de biografii, această carte concepe un monument și o ruină ca metafore pentru o viață și mijloace de negociere între sine și societate. Subliniind interconexiunile dintre designeri și modurile particulare în care arhitecții de mai târziu au învățat de la cei de mai devreme, capitolele investighează o practică de design interdisciplinară, în continuă evoluție, pentru a arăta relevanța înțelegerii istorice pentru design. La fel ca o istorie, un proiect este o reinterpretare a trecutului care este semnificativă pentru prezent. În egală măsură, un proiect este echivalent cu o ficțiune, convingând utilizatorii să nu creadă. Ne așteptăm ca o istorie sau un roman să fie scrise în cuvinte, dar ele pot fi, de asemenea, conturate în desen, turnate în beton sau semănate în pământ. Arhitectul este un "romancier fizic", precum și un "istoric fizic".

Ca și șantierele, ruinele sunt pline de potențial. Revelând nu numai ceea ce este pierdut, ci și ceea ce este incomplet, o ruină sugerează atât viitorul, cât și trecutul. Ca stimulent pentru imaginație, formele incomplete și rupte ale unei ruine extind capacitatea alegorică și metaforică a arhitecturii, indicând faptul că o clădire poate rămâne neterminată, la propriu și în imaginație, concentrând atenția asupra creativității utilizatorilor, precum și a arhitecților. Subliniind relațiile simbiotice dintre natură și cultură, o clădire proiectată, ocupată și imaginată ca o ruină recunoaște coproducția mai multor autori, umani, non-umani sau atmosferici, și reprezintă un model adecvat pentru arhitectură într-o eră a schimbărilor climatice tot mai accentuate.