Arhitecturi ale cunoașterii: Întreprinderi, capacități și comunități

Titlul original:

Architectures of Knowledge: Firms, Capabilities, and Communities

Conținutul cărții:

În Architectures of Knowledge, Ash Amin și Patrick Cohendet susțin că a sosit momentul ca cercetarea să exploreze relația dintre alte două dimensiuni ale cunoașterii pentru a explica performanța inovatoare a întreprinderilor: între cunoștințele care sunt "posedate" și cunoștințele care sunt "practicate", în general în cadrul comunităților de angajați care împărtășesc aceleași idei în cadrul unei întreprinderi. Impulsul din spatele acestui argument este deopotrivă conceptual și empiric.

Din punct de vedere conceptual, este necesar să se exploreze interacțiunea dintre cunoștințele pe care firmele le posedă sub forma competențelor stabilite în memoria stocată și cunoștințele care apar în comunitățile distribuite prin actele conștiente și inconștiente ale interacțiunii sociale. Din punct de vedere empiric, impulsul provine din provocarea cu care se confruntă firmele față de arhitectura definită ierarhic care reunește unități specializate de cunoștințe ((posedate)) și arhitectura distribuită și întotdeauna instabilă a cunoștințelor care se bazează pe capacitatea de interpretare în continuă schimbare a actorilor. În această carte, aceste întrebări privind dinamica inovării/învățării prin practici de cunoaștere și gestionarea interfeței dintre imperativele tranzacționale și cele ale cunoașterii sunt abordate într-o manieră transdisciplinară și fundamentată empiric.

Cartea este sinteza unei întâlniri inovatoare între un teoretician socio-spațial și un economist. Cartea este rezultatul interacțiunii delicate dintre două epistemologii foarte diferite și poziții consecvente, dar care au convergent progresiv către ceea ce se speră a fi o viziune nouă.

Cartea începe prin a explica de ce cunoștințele devin din ce în ce mai mult un element central al procesului de generare a valorii în economie, apoi juxtapune teoretizarea economică și cognitivă a cunoștințelor în întreprinderi cu teoretizarea pragmatică și fundamentată social și o explorare critică a dimensiunii neglijate a spațialității formării cunoștințelor în întreprinderi. Cartea se încheie prin discutarea implicațiilor guvernanței corporative a învățării bazate pe competențe și comunități și a modului în care politicile naționale în domeniul științei și tehnologiei ar putea răspunde ideii de învățare ca fenomen distribuit, non-cognitiv, bazat pe practică.