Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Armatele” de Evelio Rosero prezintă o narațiune alegorică convingătoare plasată într-o comunitate rurală columbiană, explorând temele violenței, inocenței și impactului conflictului civil prin perspectiva unui profesor pensionat. Cartea reflectă asupra fricii și insecurității generalizate cauzate de grupurile armate din Columbia, împletite cu povești personale care evidențiază umanitatea sătenilor în mijlocul haosului.
Avantaje:Scrisul este frumos realizat, sugestiv și provoacă la reflecție. Personajele sunt vii și distincte, generând simpatie și înțelegere. Cartea surprinde în mod eficient oroarea istoriei recente a Columbiei, explorând în același timp teme universale precum binele vs. răul și bunătatea umană vs. barbarismul.
Dezavantaje:Descrierea violenței poate fi tulburătoare pentru unii cititori, necesitând un stomac puternic pentru realitățile conflictului. Unii ar putea găsi dificilă trecerea dintre elementele comice și tragice ale narațiunii.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Armies
Conținutul cărții:
Ismail, profesorul, este un profesor pensionar dintr-un orășel columbian unde își petrece zilele prefăcându-se că culege portocale, în timp ce o spionează pe vecina sa, Geraldina, în timp ce stă goală la umbra unui copac ceiba, pe o cuvertură roșie cu flori.
Grădina arde în lumina soarelui; macii râd dulce. Otilia, soția lui Ismail, este rușinată de spionajul său și îi sugerează să îi facă o vizită părintelui Albornoz.
În schimb, Ismail rătăcește prin oraș vizitându-și vechii prieteni, chinuit de o încâlceală de amintiri secrete: Unde am existat în acești ani? îmi răspund singur: sus pe perete, privind peste. Când armatele sosesc încet-încet, reveriile profesorului sunt treptat acaparate de un infern viu. Soția lui dispare și el trebuie să o găsească.
Aflăm că San Jose nu este înconjurat doar de dealuri blânde și înierbate, ci și de mine de teren și câmpuri de coca. Cititorul este în curând cuprins de violența narațiunii lui Rosero, care este atinsă nu doar de o tristețe profundă, ci și de o tandrețe extraordinară.”.
