Armatele japoneze 1868-1877: Războiul Boshin și rebeliunea Satsuma

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare concisă a istoriei militare a Japoniei în timpul unei perioade de transformare din secolul al XIX-lea, concentrându-se pe Războiul Boshin și Rebeliunea Satsuma. Cartea oferă ilustrații detaliate ale uniformelor și armelor, ceea ce o face o resursă unică, în ciuda unor critici privind profunzimea contextului istoric și acuratețea.

⬤ Bine ilustrată cu detalii unice privind uniformele și armele
⬤ umple un gol în literatura de limbă engleză privind istoria militară japoneză
⬤ considerată informativă și benefică pentru interese de nișă, cum ar fi wargaming-ul.

⬤ Lipsă de profunzime în contextul politic și cultural
⬤ unele inexactități observate în text
⬤ lipsesc hărțile care descriu mișcările militare
⬤ secțiunile de rezumat pot părea prea simplificate
⬤ poate lăsa cititorii să dorească informații mai detaliate.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Japanese Armies 1868-1877: The Boshin War and Satsuma Rebellion

Conținutul cărții:

Acest titlu explică și ilustrează tranziția din secolul al XIX-lea a armatelor japoneze de la echipamentele și tacticile tradiționale ale samurailor la cele ale lumii occidentale, precum și ciocnirile armate dintre cele două culturi.

Restaurarea dinastiei imperiale Meiji în 1868, după 250 de ani de shogunat Tokugawa, a deschis decisiv Japonia către lumea exterioară, iar monarhia a îmbrățișat modernizarea, inclusiv crearea unei noi armate occidentalizate. Cu toate acestea, acest proces de modernizare s-a lovit de rezistența nobilimii feudale tradiționale samurai, ducând la o serie de bătălii.

Prima ciocnire dintre cele două culturi a venit rapid. În timpul Războiului Boshin din 1868---69, un consilier militar francez, Jules Brunet, a schimbat tabăra pentru a se alătura insurgenților. Aceștia au câștigat mai multe confruntări înainte de zdrobirea finală a Republicii rebele Ezo. După acest moment, armata imperială a continuat să se modernizeze după modelul francez, iar schimbările sociale au început să-i sărăcească pe nobilii samurai, care și-au pierdut rolul social și politic și privilegiile asociate.

În cursul anului 1876, puternicul domeniu Satsuma, din jurul Kagoshimei, în sud-vestul Kyushu, a devenit un focar de nemulțumire. Liderul său, Saigo Takamori, a ignorat efectiv guvernul central, iar în ianuarie 1877, tulburările crescânde au izbucnit într-o rebeliune deschisă. Forțele imperiale erau acum mult mai puternice, iar Marina putea debarca trupe și bombarda Kagoshima. Asediul aprig al Satsuma și încercarea de capturare a castelului Kumamoto au eșuat în cele din urmă în aprilie, iar samuraii au făcut o ultimă încercare la Shiroyama pe 24 septembrie, alegând să cadă în luptă. Aceasta a marcat înfrângerea finală și dislocarea clasei samurailor.

Acest titlu complet ilustrat explorează în detaliu căderea samurailor, examinând armele, tacticile, figurile-cheie ale ambelor tabere și cartografiind occidentalizarea crescândă a forțelor imperiale.