Arta ca experiență a corpului viu / L'art comme experience du corps vivant: Un dialog Orient/Occident / An East/West dialogue / Un dialogue Orient/Occident

Titlul original:

Art as experience of the living body / L'art comme experience du corps vivant: An East/West dialogue / Un dialogue Orient/Occident

Conținutul cărții:

Această carte analizează relația dinamică dintre artă și conștiința subiectivă, urmând o abordare fenomenologică, pragmatică și enactivă.

Ea aduce o nouă abordare a rolului corpului în artă, nu ca obiect speculativ sau material simbolic, ci ca sursă vie a imaginarului. Cartea conține contribuții teoretice și studii de caz preluate din diverse practici artistice (arte vizuale, teatru, literatură și muzică), occidentale și orientale, acestea din urmă privind China, India și Japonia.

Aceste contribuții ne permit să alimentăm dezbaterea asupra cogniției corporale și a esteticii, folosind teoria - filozofie, istoria artei, neuroștiințe - și experiența personală a autorilor ca artiști sau spectatori. Conform metodei husserliene de „reducere” și introspecției pragmatiste, ei postulează că ascultarea senzațiilor corporale - bătăi de inimă, mișcări impulsive, orientarea ochilor - poate desluși firul experienței subconștiente, atât active, cât și afective, care apare în întâlnirea dintre un subiect și o operă de artă, o întâlnire pe care, urmându-l pe John Dewey, o considerăm un studiu de caz pentru viață în general.

Această carte analizează relația dinamică dintre artă și conștiința subiectivă, folosind o abordare fenomenologică, pragmatică și enactivă. Ea își propune să evidențieze o nouă abordare a rolului corpului în artă, nu ca obiect speculativ sau material simbolic, ci ca sursă vie a imaginarului. Contribuțiile teoretice și studiile de caz sunt preluate dintr-o varietate de practici artistice (arte vizuale, teatru, literatură și muzică), atât occidentale, cât și orientale, acestea din urmă privind China, India și Japonia.

Urmând metoda de reducere husserliană, ecou al introspecției pragmatiste, textele arată că ascultarea senzațiilor corporale - crampe, bătăi ale inimii, mișcări impulsive, orientarea ochilor - puse în joc de operă ne permite să descâlcim firul experienței inconștiente, atât kinestezice, cât și afective, care apare în întâlnirea dintre un subiect și o operă de artă, o întâlnire înțeleasă, în maniera lui Dewey, ca un caz de manual al vieții în general.