Arta coreeană contemporană: Tansaekhwa și urgența metodei

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Urgența metodei” și lucrările care acoperă mișcarea Tansaekhwa în arta coreeană au fost bine primite, subliniindu-se valoarea lor academică și perspectivele pătrunzătoare asupra artei coreene contemporane. Cititorii apreciază contextul oferit cu privire la influențele sociopolitice asupra artei, prezentarea unor artiști mai puțin cunoscuți și frumoasele prezentări vizuale. Cu toate acestea, unii au întâmpinat probleme cu starea fizică a cărții la livrare și și-au exprimat dorința pentru o explorare mai largă a temelor dincolo de pictură.

⬤ Oferă o perspectivă bogată asupra artei coreene, în special asupra mișcării Tansaekhwa.
⬤ Scrieri academice captivante cu un context valoros despre istoria socio-politică a Coreei.
⬤ Prezintă exemple vizuale frumoase de lucrări de artă.
⬤ Educă despre artiștii cunoscuți și mai puțin cunoscuți din arta coreeană contemporană.
⬤ Un testament al dedicării și intelectului Dr. Joan Kee, ceea ce o face o referință esențială.

⬤ Unele exemplare au fost primite deteriorate, ceea ce a diminuat experiența.
⬤ Accent limitat pe subiecte din afara picturii; cititorii au dorit mai multe informații despre implicațiile mai largi ale „urgenței metodei”.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Contemporary Korean Art: Tansaekhwa and the Urgency of Method

Conținutul cărții:

Începând cu mijlocul anilor 1960, un grup de artiști coreeni a început să împingă vopseaua, să înmoaie pânza, să tragă creioanele, să rupă hârtia și să manipuleze materialele picturii în moduri care i-au determinat pe critici să descrie acțiunile lor mai degrabă ca "metode" decât ca lucrări de artă. Tansaekhwa (pictura monocromatică), o mișcare artistică crucială pentru Coreea secolului al XX-lea, a devenit, de asemenea, una dintre cele mai faimoase și de succes. Promovată în Seul, Tokyo și Paris, Tansaekhwa a devenit imaginea internațională a artei coreene contemporane și o piatră de temelie a artei asiatice contemporane.

În această prezentare color, bogat ilustrată - prima de acest gen în limba engleză - Joan Kee oferă o nouă interpretare a apariției și semnificației mișcării, care aruncă o lumină nouă asupra istoriei abstracției, a artei asiatice din secolul al XX-lea și a artei contemporane în general. Combinând lecturi atente, cercetări de arhivă și interviuri cu artiști importanți din Tansaekhwa, Kee se concentrează pe o dimensiune esențială, dar adesea trecută cu vederea, a mișcării: modul în care artiștii au susținut abstractizarea ca o modalitate prin care privitorii se pot angaja productiv cu lumea și sistemele sale. După cum arată Kee, artiști precum Lee Ufan, Park Seobo, Kwon Young-woo, Yun Hyongkeun și Ha Chonghyun au subliniat urgent anumite fundamente, recunoscând că forțe copleșitoare precum decolonizarea, autoritarismul și creșterea unui nou internaționalism postbelic ar putea fi abordate prin experiențe individuale care îi provoacă pe spectatori să se gândească la modul în care înțeleg lumea lor, mai degrabă decât de ce.

Pe fundalul Războiului Rece, al decolonizării și al declarării legii marțiale în Coreea de Sud, acești artiști au pus întrebări care continuă să rezoneze și astăzi: În ce fel poate arta să conteze pentru lume? Cum poate arta să-și exercite acțiunea atunci când spectatorii săi trăiesc în vremuri de constrângere explicită sau implicită? Cum pot condițiile sociale și politice specifice să inspire sau să influențeze metodele și stilurile?