The Art of Waking
Următoarele extrase dintr-un poem în proză din colecție descriu cel mai bine poemele lui Jonah Bornstein. „Descrie aerul frenetic care bate și se zbate... fluierăturile și clicurile păsărilor și insectelor, agavele și cactușii... granitul, agregatele, șistul, ardezia - ține-le în palmă aproape de față, atât de aproape încât, atunci când o briză îți șterge polenul și praful din mână în aer, acestea intră în tine prin gură, nisipoase și calcaroase... mirosul de transpirație amestecându-se cu toate acestea; atunci vei înțelege că ești un filtru. Ceea ce intră este cel mai bun material și se va amesteca cu tine până când istoriile și amintirile formează o rețea complicată din care nimic nu se pierde.” -- din „Preludiu”
„Jonah Bornstein se află jumătate în, jumătate în afara lumii, poemele sale crepitante de o tensiune fizică, felul lucrurilor; poemele sale strigă dintr-un loc atât de adânc încât ajungi la el, sau el la tine, iar strânsoarea ta este fierbinte de durere, bucurie, pasiune și recunoștință, încât cuvintele ne salvează din nou și din nou.”
-Sandra Scofield, finalistă a National Book Award; autoare a șapte
romane, printre care Beyond Deserving, Plain Seeing, și două memorii
„Ce poate umple mai bine golul primordial al unei pagini decât impulsul poetului de a vorbi cumva despre lume și de a fi din lume? Ce poate fi mai bun decât să fie capabil „... să țină lumea în picioare și să se culce / în ea”? Realizarea unei astfel de dualități este opera lui Jonah Bornstein în aceste poeme lirice. Vocea sa transmite dorința și tristețea inerente unei astfel de ființe duble, una care intenționează să devină „... inima răsucită a omului / și sicomorul / alb / ca osul”.” -Paulann Petersen, laureată a poeziei din Oregon
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)