Artă și iluzie: Un studiu de psihologie a reprezentării picturale - Ediția mileniului

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază faptul că această carte oferă o perspectivă profundă asupra percepției și istoriei artei și este o resursă valoroasă atât pentru studenți, cât și pentru pasionați. În timp ce mulți apreciază abordarea sa academică și lizibilitatea, unii își exprimă nemulțumirea față de calitatea ilustrațiilor și consideră că anumite argumente sunt repetitive.

⬤ Intrigant și provocator
⬤ erudit, dar ușor de citit
⬤ uneori plin de umor
⬤ scriere clară și concisă
⬤ informativ cu perspective valoroase
⬤ ilustrații bine selectate
⬤ interesant atât pentru artă, cât și pentru știință
⬤ excelent pentru înțelegerea limbajului vizual.

⬤ Probleme de calitate cu reproducerile monocrome
⬤ unele argumente sunt considerate lungi, vagi sau repetitive
⬤ nu sunt la fel de simple sau directe ca lucrările anterioare ale lui Gombrich
⬤ stil învechit
⬤ se remarcă prețul ridicat.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Art and Illusion: A Study in the Psychology of Pictorial Representation - Millennium Edition

Conținutul cărții:

O prezentare revoluționară a percepției și artei, realizată de unul dintre cei mai importanți istorici de artă ai secolului XX

E. H.

Gombrich este considerat unul dintre cei mai influenți istorici de artă ai secolului al XX-lea, iar Arta și iluzia este în general considerată cea mai importantă carte a sa. Creând o punte între știință și științe umaniste, această lucrare clasică examinează istoria și psihologia reprezentării picturale în lumina teoriilor moderne ale informației și învățării în percepția vizuală. Căutând o explicație rațională a schimbării stilurilor de artă, Gombrich reexaminează ideile despre imitarea naturii și funcția tradiției.

În testarea argumentelor sale, el parcurge întreaga istorie a artei, de la grecii antici, Leonardo și Rembrandt la impresioniști și cubisti. Dar originalitatea triumfătoare a cărții Arta și iluzia constă în faptul că Gombrich este mai puțin preocupat de artiști decât de experiența psihologică a privitorilor operelor lor.