Artificial Earth: O genealogie a tehnicității planetare

Titlul original:

Artificial Earth: A Genealogy of Planetary Technicity

Conținutul cărții:

Pământ artificial: A Genealogy of Planetary Technicity oferă o istorie intelectuală a umanității ca forță geologică, concentrându-se asupra unei contradicții predominante în discursul Antropocenului privind schimbările globale de mediu: pe de o parte, s-a argumentat că nu mai există aproape niciun mediu viran, în măsura în care conceptul de natură și-a pierdut sensul; în timp ce, pe de altă parte, schimbările antropogene de mediu au devenit atât de predominante încât ar trebui să fie concepute ca o forță a naturii, în sensul literal al expresiei. Artificial Earth susține că, pentru a înțelege pe deplin mizele acestui discurs, trebuie nu numai să înțelegem transformările științifice și tehnologice contemporane care stau la baza Antropocenului, ci și să explorăm istoria unei preocupări ontologice legate de acesta.

Pentru a face acest lucru, Artificial Earth examinează reflecțiile asupra dualismului ontologic dintre natură și artificiu în cadrul istoriei științei pământului de la sfârșitul secolului al XVIII-lea încoace. Acordând o atenție deosebită consecințelor sale asupra modului în care subiectivitatea umană a fost conceptualizată în Antropocen, se înscriu apoi aceste resurse într-un efort de a problematiza încercările din anii 1980 de a formaliza știința pământului în terminologia teoretică a sistemelor. În concluzie, scopul este de a investiga condițiile istorice ale posibilității de a concepe artificiul uman ca parte integrantă a mediului terestru al Pământului, cu convingerea că o astfel de investigație poate ajuta la rezolvarea contradicției menționate mai sus sau cel puțin la o mai bună înțelegere a acesteia prin urmărirea filonului său istoric.

J. Daniel Andersson este cercetător postdoctoral la Departamentul de Studii Tematice, Universitatea Linkping. Interesele sale de cercetare se află la intersecția dintre culturile tehnice, imaginarul politic și procesele istorice care au modelat modul în care mediul global a fost înțeles și evaluat. O fascinație generală cu privire la modul în care conceptele și vocabularele discursive se solidifică în modurile științifice de organizare a informat în mod constant abordările sale teoretice și metodologice. El a scris anterior despre, de exemplu, relația dintre orientarea spre viitor și evaluarea în modelele de evaluare integrată, ingineria climatică ca imaginar sociotehnic și istoria intelectuală a gestionării riscurilor în știința schimbărilor globale. Scrierile sale au apărut în reviste precum Environment & Planning, Anthropocenes și Cosmos & History.