Artistul ca geniu original: „Frenezia fină” a lui Shakespeare în arta britanică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea

Titlul original:

The Artist as Original Genius: Shakespeare's 'Fine Frenzy' in Late Eighteenth-Century British Art

Conținutul cărții:

Această carte examinează prima generație de artiști din Marea Britanie care s-au definit ca pictori de istorie, încercând ceea ce atunci era considerat a fi cea mai exaltată categorie a artei.

Acești artiști ambițioși, printre care John Hamilton Mortimer, Henry Fuseli, Alexander și John Runciman, James Barry, James Jefferys, George Romney, John Flaxman și William Blake, majoritatea născuți în anii 1740 și 1760, s-au confruntat cu provocarea de a concura cât mai bine cu vechii maeștri continentali, în condițiile în care nu aveau decât o tradiție autohtonă sărăcită pe care să se bazeze. Ei au cultivat conceptul de artist ca geniu original, o strategie psihologică născută din anxietate profundă.

În centrul formării acestei identități se afla percepția artiștilor asupra lui William Shakespeare, pe care l-au transformat în geniul original întrupat. Ei s-au străduit să realizeze în artă ceea ce au perceput că el a realizat în literatură. Versurile lui Tezeu din Visul unei nopți de vară, "Ochiul poetului, într-o frenezie fină" (V.

i. 12) l-au personificat pentru ei pe Shakespeare în imaginația lor, iar această concepție a freneziei fine a devenit piatra de încercare pentru identitățile lor artistice, influențându-le profund atât viața, cât și arta.