Din momentul în care a stăpânit spațiul înconjurător, una dintre activitățile omului a fost numirea.
Din acel moment, ființele umane au început să numească oameni, obiecte și locuri. Actul de a numi este, prin urmare, arbitrar.
În acest proces, omul identifică asemănări și diferențe cu ajutorul cărora structurează lumea din jurul său. Cu toate acestea, această însușire a realității prin numire are loc pe baza circumstanțelor istorice, a variabilelor culturale și a dorințelor spirituale și este primul pas către cunoașterea științifică a lumii. Literatura face posibilă recrearea realității.
Scriitorul Jorge Amado, scriind romanul Țărmuri fără sfârșit, în care tematizează cucerirea spațiului geografic al regiunii sudice a Bahiei, arată cum au fost dominate și numite orașele. Crearea orașelor și a satelor a fost marcată de posesia terenurilor folosite pentru cultivarea cacauei și, în acest fel, Jorge Amado combină literatura și geografia pentru a arăta cititorului, printre altele, cum toponimele pot fi studiate din diverse perspective.”
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)