Ascensiunea și căderea Ldp din Japonia: Organizațiile partidelor politice ca instituții istorice

Recenzii ale cititorilor

Cartea despre politica japoneză este lăudată pentru acoperirea sa aprofundată și abordarea sa academică, ceea ce o face potrivită pentru scopuri academice. Cu toate acestea, este criticată pentru stilul său de scriere dens și sec, conținutul învechit și erorile tipografice.

⬤ Foarte informativ și aprofundat
⬤ excelent pentru înțelegerea politicii japoneze, în special a PDL
⬤ bine scris pentru scopuri academice
⬤ discuții teoretice interesante
⬤ abordare meticuloasă a studiilor de caz.

⬤ Super dens și greu de citit, text sec
⬤ conținut învechit
⬤ lipsă de claritate pe subiecte specifice
⬤ numeroase erori tipografice
⬤ nu este potrivit pentru cursuri generale de politică comparată.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Rise and Fall of Japan's Ldp: Political Party Organizations as Historical Institutions

Conținutul cărții:

După ce a deținut puterea fără întrerupere de la înființarea sa în 1955 (cu excepția unei pauze de zece luni în 1993-1994), Partidul Liberal Democrat (PLD) din Japonia a pierdut în mod decisiv controlul asupra guvernului național în septembrie 2009. În ciuda înfrângerii, PDL rămâne partidul politic cu cel mai mare succes într-o democrație în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.

În The Rise and Fall of Japan's LDP, Ellis S. Krauss și Robert J. Pekkanen fac lumină în enigma dominației îndelungate și a înfrângerii abrupte a LDP.

Mai multe întrebări privind schimbările instituționale în politica partidelor se află în centrul investigației lor: Ce stimulente oferă diferite sisteme electorale? Cum se adaptează politicienii la noile stimulente? În ce măsură determină structura comportamentul și în ce măsură le oferă structura politicienilor posibilitatea de a influența rezultatele? Cât de adaptabile sunt organizațiile politice stabilite? Sistemul electoral stabilit de Japonia în 1955 a dus la o jumătate de secol de "democrație monopartidistă".

Dar, după cum detaliază Krauss și Pekkanen, reformele politice radicale din 1994 au schimbat regulile de vot și alte elemente-cheie ale sistemului electoral. Atât PDL, cât și adversarii săi au trebuit să se adapteze la un nou sistem care oferea cetățenilor două voturi: unul pentru un partid și unul pentru un candidat. Sub conducerea carismaticului Koizumi Junichiro, PDL a reușit să își mențină majoritatea în Dieta japoneză, însă succesorii săi au pierdut sprijinul popular pe măsură ce partidele adverse au învățat cum să funcționeze în noul mediu electoral.

Bazându-se pe perspectivele instituționalismului istoric, Krauss și Pekkanen explică modul în care a funcționat politica japoneză înainte și după reforma din 1994 și de ce persistența instituțiilor de partid (facțiuni, PARC, koenkai) și rolul transformat al conducerii de partid au contribuit atât la succesul PDL de a rămâne la putere timp de cincisprezece ani după reforme, cât și la căderea sa finală. Într-un epilog, autorii evaluează perspectivele PDL pe termen scurt și mediu.