Așteaptă: Gânduri și practici în așteptarea lui Dumnezeu

Recenzii ale cititorilor

Cartea Rebeccăi Brewster Stevenson, „Wait: Thoughts and Practice in Waiting on God”, este o reflecție profund personală asupra temei așteptării, împletită cu adevăruri biblice, artă și povestiri personale. Cartea oferă încurajări sincere și perspective privind răbdarea și încrederea în timpul lui Dumnezeu, ceea ce o face o lectură valoroasă pentru cei care se confruntă cu perioade de așteptare în viața lor.

Cititorii apreciază stilul narativ captivant al cărții, care îmbină anecdotele personale cu povestirile biblice și reflecțiile artistice. Mulți au găsit-o ca fiind provocatoare, încurajatoare și relativă, descriind-o ca pe o conversație reconfortantă cu un vechi prieten. Vulnerabilitatea autorului și utilizarea narațiunii imaginative au stârnit inspirație și o înțelegere mai profundă a așteptării. Ea oferă înțelepciune practică și perspective despre răbdare și dependența de Dumnezeu.

Unii cititori pot considera că accentul pus de carte pe poveștile personale și pe analiza artistică nu este sistematic sau vădit teologic, ceea ce ar putea să nu placă tuturor. Câteva recenzii sugerează că, deși cartea este încurajatoare, este posibil să nu ofere soluții concrete, ci să pună accentul pe experiența emoțională și spirituală a așteptării.

(pe baza a 65 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Wait: Thoughts and Practice in Waiting on God

Conținutul cărții:

Ce mai aștepți? Toată lumea a îndurat semaforul nesfârșit, coada care nu duce nicăieri, muzica de lift difuzată prin linia telefonică. Dar cum rămâne cu acele perioade din viața ta în care totul pare în așteptare? Când nu poți face următorul lucru în viața profesională sau personală pentru că nu poți ajunge la el? Așteptarea - fie că este vorba de sănătate, de un partener de viață, de un copil, de un loc de muncă - poate fi o agonie.

Scopul nerealizat în mod persistent se simte ca un drum fără sfârșit. Iar amânarea constantă a speranței poate fi epuizantă. Un răspuns ferm împotriva lucrului pe care îl speri - „nu” - ar putea fi mai ușor decât această lipsă constantă de încheiere.

S-ar putea fi mai ușor să renunți la el. Dar dacă a aștepta înseamnă să fii altceva? Așteptarea nu trebuie să însemne leneveală.

Starea noastră prelungită de nevoie ar putea să ne învețe să privim dincolo de scopul dorit, spre ceva infinit mai bun. Găsim lecții în acest sens în întreaga Biblie și, dacă suntem atenți, în propriile noastre vieți. În loc să favorizeze frustrarea, perioadele de așteptare ar putea avea mari adevăruri de spus.

Ar putea să ne arate că speranța merită. Așteptarea ar putea fi chiar un dar în sine.