Asumarea unui corp: Transgender și retorica materialității

Recenzii ale cititorilor

Cartea este apreciată pentru explorarea cuprinzătoare și interdisciplinară a problemelor transsexualității, subliniind complexitatea trans-embodimentului și importanța teoriei. Deși prezintă perspective valoroase și stimulează discuții importante, ea suferă ocazional de o scriere neclară și de schimbări în densitatea conceptuală.

Cartea oferă o examinare aprofundată a teoriei transgender din diverse unghiuri. Scrierea lui Salamon este lăudată pentru claritatea și abordarea sa radicală. Acesta oferă un context important și fundamente teoretice care sunt benefice pentru înțelegerea problemelor trans. Conținutul este captivant atât pentru mediul academic, cât și pentru persoanele din comunitatea trans, introducând noi concepte și stimulând gândirea critică.

Unele capitole pot fi dense și amintesc de Judith Butler, ceea ce le face dificil de înțeles. Există momente în care scrierea devine confuză, iar cartea trece ocazional la discuții mai abstracte, metafizice, care ar putea să nu rezoneze cu toți cititorii. În plus, unii pot avea impresia că, uneori, se pune prea mult accentul pe sexualitate.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Assuming a Body: Transgender and Rhetorics of Materiality

Conținutul cărții:

Credem că ne cunoaștem intim corpurile - că realitatea lor materială este sigură și că această certitudine conduce la un adevăr epistemologic despre sex, gen și identitate.

Cu toate acestea, prin explorarea și acordarea unei ponderi egale subiectivităților transgenice, Gayle Salamon răstoarnă aceste certitudini. Luând în considerare chestiunile legate de întruparea transsexuală prin intermediul fenomenologiei (Maurice Merleau-Ponty), al psihanalizei (Sigmund Freud și Paul Ferdinand Schilder) și al teoriei queer, Salamon avansează o teorie alternativă a genului normativ și non-normativ, dovedind valoarea și vitalitatea experienței transsexualilor pentru gândirea despre întrupare.

Salamon sugerează că diferența dintre corpurile transgender și cele cu gen normativ nu este, în cele din urmă, materială. Mai degrabă, ea susține că producerea genului în sine se bazează pe o disjuncție între „simțul simțit” al corpului și o înțelegere a contururilor corporale ale corpului, și că acest proces nu trebuie să fie privit ca fiind de natură patologică. Examinând relația dintre relatările materiale și fantasmatice ale ființei corporale, Salamon subliniază tensiunile productive care fac ca corpul să fie atât prezent, cât și absent în conștiința noastră și care contribuie la confirmarea și tulburarea certitudinilor de gen.

Ea pune sub semnul întrebării teoriile tradiționale care explică modul în care corpul ajunge să fie - și ajunge să fie însușit - și oferă un nou cadru de gândire cu privire la ceea ce „contează” ca un corp. Rezultatul este o investigație revoluționară asupra vieții fenomenologice a genului.