Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Touched With Fire” a lui Kay Redfield Jamison explorează legătura dintre boala maniaco-depresivă și creativitate, detaliind modul în care mulți artiști și scriitori renumiți au fost influențați de problemele lor de sănătate mintală. Autoarea prezintă o analiză amănunțită a temperamentului artistic, făcând legătura între tulburările emoționale și producția creativă, abordând totodată provocările și pericolele bolii. Cititorii apreciază profunzimea cercetării și viziunea personală, deși unii consideră că scrierea este uneori densă și repetitivă.
Avantaje:⬤ Oferă o examinare aprofundată a relației dintre maniaco-depresivă și expresia artistică.
⬤ Se bazează pe cercetări aprofundate și pe exemple din viața reală a unor artiști celebri.
⬤ Oferă informații personale din experiența proprie a autorului cu această boală.
⬤ Conștientizează și înțelege tulburarea bipolară ca fiind atât o provocare, cât și o sursă de creativitate.
⬤ Poate servi drept sursă de inspirație pentru alții cu probleme similare de sănătate mintală.
Dezavantaje:⬤ Stil de scriere dens care poate fi o provocare pentru unii cititori.
⬤ Unii recenzenți au considerat cartea repetitivă și lipsită de idei concludente.
⬤ Publicația este considerată oarecum învechită, cercetarea și criteriile de diagnosticare evoluând de la lansarea sa.
⬤ Discutarea unor subiecte sensibile precum sinuciderea poate fi declanșatoare pentru unii cititori.
(pe baza a 211 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Touched with Fire: Manic-Depressive Illness and the Artistic Temperament
Conținutul cărții:
Lucrarea definitivă despre legăturile profunde și surprinzătoare dintre maniaco-depresivă și creativitate, de la psihologul bestseller al tulburărilor bipolare care a scris O minte neliniștită.
Unul dintre cei mai importanți psihologi din America, "Kay Jamison este în mod evident printre puținii care au o înțelegere profundă a relației care există între artă și nebunie" (William Styron).
Intensitatea angoasă și volatilă asociată temperamentului artistic a fost considerată cândva un simptom al geniului sau al excentricității specifice artiștilor, scriitorilor și muzicienilor. Lucrarea sa, bazată pe studiile sale în calitate de psiholog clinician și cercetător al tulburărilor de dispoziție, arată că mulți artiști supuși unor maxime exaltate și unor minime deznădăjduite erau de fapt angajați într-o luptă cu o boală maniaco-depresivă identificabilă clinic.
Jamison prezintă dovezi ale fundamentelor biologice ale acestei boli și aplică ceea ce se știe despre boală la viețile și operele unora dintre cei mai mari artiști ai lumii, inclusiv Lord Byron, Vincent Van Gogh și Virginia Woolf.
