Atunci și acum: Povestea Egiptului

Recenzii ale cititorilor

Cartea profesorului Hussein Shabka „Then and Now Egypt's Story” oferă o privire aprofundată asupra istoriei culturale a Egiptului, urmărind impactul invaziilor străine asupra societății și politicii egiptene contemporane. Cartea acoperă o mare parte din istorie și abordează teme complexe precum identitatea națională, efectele colonialismului și rolul unor figuri-cheie precum Nasser, oferind în același timp o perspectivă critică asupra evoluțiilor politice recente.

Cartea este bine documentată și se bazează pe surse arabe, oferind o perspectivă profundă asupra transformărilor culturale și politice din Egipt de-a lungul a 5.000 de ani. Ea îi provoacă pe cititori cu idei provocatoare despre identitățile și dinamica geopolitică din Orientul Mijlociu. Narațiunea profesorului Shabka cu privire la evenimente istorice semnificative, cum ar fi ofensiva din 1973 de la Canalul Suez, este convingătoare și detaliată.

Domeniul vast de aplicare al cărții înseamnă că unele subiecte sunt abordate doar pe scurt, ceea ce poate lăsa cititorii să dorească mai multe detalii cu privire la anumite aspecte, cum ar fi implicarea SUA și influența ajutorului extern asupra armatei egiptene. De asemenea, unii cititori ar putea considera că perspectiva autorului asupra viitorului Egiptului este prea pesimistă.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Then and Now: Egypt's Story

Conținutul cărții:

Apariția și decăderea civilizațiilor a fost un fapt istoric încă dinainte de a fi înregistrat. Este un proces normal. Așadar, care este semnificația specială a coborârii Egiptului dintr-o societate bogată, organizată și sofisticată în mediul haotic care domnește astăzi? Poate că are legătură cu natura prăpastiei care există între acea sofisticare care a durat mai mult de patru mii de ani și care a adus Egiptului titlul de om el donya, mama lumii, așa cum îi spun egiptenii, și degradarea socială și culturală din ultimii două mii de ani de când ultimul faraon, Cleopatra, a părăsit scena.

Ca zei vii, faraonii au fost pivoții în jurul cărora s-au învârtit toate instituțiile sociale, creând stabilitate, prosperitate și securitate timp de patru milenii. Prin urmare, moartea ultimului faraon nu a fost doar un eveniment care a semnalat pierderea independenței și transferul de putere către Roma. Ea a semnalat prăbușirea fundamentelor societății și începutul unui declin abrupt în haos.

În următoarele două milenii, o succesiune de ocupații străine și de conducători despotici a subminat identitatea națională a Egiptului, a exportat bogățiile sale către sedii îndepărtate ale puterii, a importat o nouă limbă și cultură și a generat valori sociale care sunt în contradicție cu însăși noțiunea de modernitate. Înțelegerea acestor evoluții oferă o cale posibilă de a înțelege deteriorarea socială și culturală și efectele acesteia în Egipt. Acest lucru poate permite, de asemenea, o înțelegere a evoluțiilor actuale nu numai în Egipt, ci și în Orientul Mijlociu care îl înconjoară.