Aurelian și Probus: Împărații soldați care au salvat Roma

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată a domniilor împăraților Aurelian și Probus în timpul crizei Romei din secolul al III-lea. În timp ce unii cititori apreciază efortul autorului de a sintetiza informații rare și de a prezenta opinii erudite, alții critică caracterul greoi al narațiunii și tendința autorului de a emite conjecturi excesive. Cartea este atractivă din punct de vedere vizual, dar este lipsită de idei noi și a fost criticată pentru modul în care a tratat faptele istorice.

⬤ Examinarea detaliată a domniilor lui Aurelian și Probus.
⬤ Acoperire interesantă a unei perioade complexe din istoria imperială.
⬤ Opiniile erudite ale autorului oferă o ușurare față de perspectivele pur academice.
⬤ Unii cititori o găsesc clară, bine diagramată și accesibilă pentru neexperți.

⬤ Narațiunea greoaie și lipsa de fermitate.
⬤ Dependența excesivă de opiniile personale în loc să prezinte informații noi.
⬤ Criticat pentru acceptarea unor surse antice exagerate drept fapte.
⬤ Unii cititori sugerează că alte biografii oferă un context mai bun.
⬤ Conține faze excesive și s-ar putea să nu atragă cercetătorii desăvârșiți.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Aurelian and Probus: The Soldier Emperors Who Saved Rome

Conținutul cărții:

Aceasta este o istorie militară narativă a împăraților Lucius Domitius Aurelianus (270-275) și Marcus Aurelius Probus (276-282).

Aceasta este o istorie militară narativă a împăraților Lucius Domitius Aurelianus („Aurelian”, care a domnit în perioada 270-275) și Marcus Aurelius Probus (276-282), care include și celelalte domnii dintre anii 268 și 285. Ea arată cum acești doi împărați remarcabili au fost principalii responsabili pentru supraviețuirea și ieșirea în mare parte intactă a Imperiului dintr-o perioadă de criză intensă. Aurelian a fost primul care a unit regiunile separatiste, inclusiv Palmyra Zenobiei, iar Probus a fost cel care i-a asigurat apoi realizările.

Domniile lui Aurelian și Probus au făcut obiectul multor studii, însă niciunul dintre acestea nu a abordat materialul existent doar din punctul de vedere al analizei militare. Mai important, istoricii anteriori nu au exploatat oportunitățile analitice oferite de tratatele militare care descriu strategia și tactica armatei romane din perioada respectivă. Datorită acestei noi metodologii, Ilkka Syv nne a reușit să reconstruiască campaniile militare ale celor doi împărați soldați și ale celorlalți contemporani ai lor cu mult mai multe detalii decât a fost posibil până acum.