Autenticitatea Evangheliilor

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Authenticity of the Gospels

Conținutul cărții:

Faptul că Evangheliile sunt scrierile autorilor lor apostolici tradiționali a fost considerat mult timp un adevăr stabilit. De asemenea, s-a susținut mult timp că Matei a fost primul și încă din anii 40 d.Hr., urmat de Marcu și Luca și, în cele din urmă, de Ioan, și că toate au fost scrise înainte de anul 70 d.Hr. Aceste păreri au fost puse la îndoială sau negate de cercetătorii Noului Testament de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Opinia dominantă este că Evangheliile nu au fost scrise de martori oculari, deși depind de materiale care ar putea proveni de la martori oculari. Se spune că Marcu a fost scris primul și nu cu mult înainte de anul 70 d.Hr. Matei și Luca sunt mai târzii și depind de Marcu și de unele surse necunoscute. Ioan este ultimul, urmează o tradiție independentă și ar putea fi atât de târziu ca 100 d.Hr.

Motivul acestei schimbări de opinie este așa-numita metodă critică istorică, care pretinde a fi științifică și actualizată în ceea ce privește critica literară și detectarea diferitelor straturi temporale în textele scrise. Metoda presupune, de asemenea, că rapoartele despre miracole și alte fenomene supranaturale nu sunt istorice, ci invenții ulterioare adăugate în scopuri religioase.

Această carte arată că metoda critică istorică nu este nici istorică, nici critică și nici măcar o metodă. Metoda presupune, dar nu poate dovedi, că întâmplările supranaturale nu sunt istorice; ignoră dovezile istorice cu privire la originea și paternitatea Evangheliilor; critica sa literară este lipsită de imaginație, iar aplicarea ei la problemele de datare este arbitrară. Nu există niciun motiv pentru a accepta rezultatele sale ca fiind bine întemeiate sau chiar credibile. Datarea și paternitatea tradițională a Evangheliilor este singura care are sens.

Cu toate acestea, elementele metodei critice istorice au o utilizare legitimă dacă sunt aplicate corect și luate împreună cu dovezile istorice și cu realitatea (bine stabilită de martorii oculari) a realităților supranaturale. Atunci când aceste elemente sunt utilizate în acest mod, se poate demonstra că ele oferă explicații plauzibile și justificabile privind originea, în special, a Evangheliilor lui Marcu și Luca, care, împreună cu Matei, prezintă semne de dependență și suprapunere. Dacă dovezile istorice sunt luate în serios și dacă critica literară este aplicată în mod corect, se poate oferi o descriere plauzibilă a originii, în special a Evangheliei după Marcu, a modului în care aceasta a apărut din predicarea lui Petru în raport cu Evanghelia după Matei, mai veche, și cu Evanghelia după Luca, mai nouă, sponsorizată de apostolul Pavel.

Această explicație alternativă a originii lui Marcu și Luca este un bun exemplu al modului în care dovezile istorice și critica literară pot fi folosite pentru a explica fenomene care, altfel, ar fi derutante. Această relatare nu este poate singura care să salveze toate fenomenele. Dar ea arată cum paternitatea și datarea tradițională a Evangheliilor, contrară metodei criticii istorice, dau un sens excelent tuturor fenomenelor: literare, istorice și raționale. Punctul de vedere tradițional cu privire la Evanghelii este singurul punct de vedere rațional de adoptat.