Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.
Poemele din Auto/Body sunt un motor inepuizabil - uneori un corp, uneori carne - o explorare senzuală a ceea ce înseamnă să repari, să refaci, să continui chiar și atunci când reconstrucția pare imposibilă.
De la motoarele unsuroase ale caroseriilor auto la nenumăratele puncte de lumină care lovesc ringul de dans al unui club de noapte queer, Auto/Body, câștigătoare a Premiului Ernest Sandeen pentru Poezie, leagă vulnerabilitatea corpului narator de limbajul mecanicilor auto pentru a dezvălui decadența lor queer comună.
În spatele volanului acestei cărți se află o voce insistentă, plină de umor, ale cărei experiențe s-au pretat la o cunoaștere profundă și intimă a supraviețuirii, condusă de căutarea bucuriei și a plăcerii exaltate. Crescută în magazinele de caroserii și în apropierea acestora, Vickie Vrtiz își amintește că le vizita pentru anvelope noi sau pentru a ridica mașina familiei pentru a examina ce se află dedesubt, pentru a vedea ce funcționează și ce nu. Poezia din această carte este, de asemenea, un atelier de caroserie: dar ne luăm corpurile, identitățile, dorințele și vedem ce scânteie. În acest atelier ne întrebăm: ce trebuie schimbat? Cum transcend corpurile noastre moduri de a fi pe care le-am primit, astfel încât să putem deveni mai mult noi înșine?
De la ode către travestiți, la respingerea tiraniei patriarhatului, la iubirea prea dură și prea homosexuală, la creșterea în clasa muncitoare într-o perioadă de violență neîncetată la frontieră și încarcerare, această colecție arde cu sânge și combustibil. Cu alte cuvinte, Vrtiz scrie pentru a dizolva un motor colonial și a reconstrui un nou vas cu rămășițele sale.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)