Autobiografia doamnei Guyon

Recenzii ale cititorilor

Autobiografia doamnei Guyon este o explorare profundă și emoționantă a călătoriei sale spirituale, detaliind relația sa profundă cu Dumnezeu în mijlocul suferinței și persecuției. Aceasta servește drept un ghid inspirațional pentru creștinii care caută să-și aprofundeze credința, în ciuda limbajului său provocator din secolul al XVII-lea.

⬤ O relatare inspirată a credinței neclintite a unei femei în ciuda persecuției.
⬤ Oferă o înțelegere profundă a vieții spirituale și a călătoriei spre unirea cu Dumnezeu.
⬤ Accesibilă pentru cei care caută îndrumare în călătoria lor creștină.
⬤ Recomandată de mulți ca o lectură care schimbă viața, în special pentru femei.
⬤ Încurajează cititorii să îmbrățișeze suferința ca o cale spre apropierea de Dumnezeu.

⬤ Limbajul și stilul de scriere din secolul al XVII-lea pot fi provocatoare și necesită răbdare.
⬤ Textul poate să nu fie potrivit pentru cei care caută o lectură simplă sau ușoară.
⬤ Unii cititori au remarcat complexitatea tranzițiilor și motivațiilor ei de viață, care ar putea duce la confuzie.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Autobiography of Madame Guyon

Conținutul cărții:

Jeanne-Marie Bouvier de la Motte-Guyon (cunoscută sub numele de Madame Guyon,13 aprilie 1648 - 9 iunie 1717) a fost o mistică franceză acuzată că a susținut quietismul, deși ea nu s-a numit niciodată quietistă. Quietismul era considerat eretic de către Biserica Romano-Catolică, iar ea a fost închisă între 1695 și 1703 după ce a publicat cartea A Short and Very Easy Method of Prayer.

Guyon credea că cineva trebuie să se roage tot timpul și că trebuie să își dedice tot timpul lui Dumnezeu. "Rugăciunea este cheia perfecțiunii și a fericirii suverane.

Ea este mijlocul eficient de a scăpa de toate viciile și de a dobândi toate virtuțile.

Căci calea de a deveni desăvârșit este de a trăi în prezența lui Dumnezeu. El însuși ne spune acest lucru: "umblă înaintea Mea și fii fără prihană" Geneza 17:1. Numai rugăciunea te poate aduce în prezența Lui și te poate menține acolo în permanență." Așa cum a scris într-una dintre poeziile sale: "A existat o perioadă în care am ales un timp și un loc pentru rugăciune.... Dar acum caut acea rugăciune constantă, în liniștea lăuntrică cunoscută...".

În disputa creștină privind harul și faptele, Guyon a apărat credința că mântuirea este rezultatul harului mai degrabă decât al faptelor. La fel ca Sfântul Augustin, Sfântul Toma de Aquino, Calvin și Martin Luther, ea credea că izbăvirea unei persoane poate veni doar de la Dumnezeu ca sursă exterioară, niciodată din interiorul persoanei înseși. Ca urmare a propriei sale voințe libere, Dumnezeu își acordă favoarea ca pe un dar. În autobiografia sa, de exemplu, Madame Guyon i-a criticat pe oamenii ipocriți care încearcă să câștige raiul prin faptele lor. Ea a lăudat păcătoșii umili care doar s-au supus voinței lui Dumnezeu. Despre așa-zișii neprihăniți, ea scria: "persoana neprihănită, susținută de numărul mare de fapte de dreptate pe care presupune că le-a făcut, pare să-și țină mântuirea în propriile mâini și consideră raiul drept răsplata datorată meritelor sale.... Mântuitorul său este, pentru el, aproape inutil. "Aceste "persoane neprihănite" se așteaptă ca Dumnezeu să le salveze ca o recompensă pentru faptele lor bune." Spre deosebire de egoiștii "drepți" autosuficienți, păcătoșii care s-au supus lui Dumnezeu în mod dezinteresat "sunt purtați rapid de aripile iubirii și încrederii în brațele Mântuitorului lor, care le dă gratuit ceea ce El a meritat infinit pentru ei". Bunătățile lui Dumnezeu "sunt efecte ale voinței Sale și nu roadele meritelor noastre". (wikipedia.org)