Autocoronări medievale

Titlul original:

Medieval Self-Coronations

Conținutul cărții:

Bazat pe surse narative, iconografice și liturgice, acesta este primul studiu sistematic care urmărește istoria ritualului de autocoronare regală din Persia antică până în prezent.

Demonstrând ca mit ideea că actul de autocoronare a lui Napoleon din 1804 a fost primul eveniment extraordinar care a rupt tradiția seculară a încoronării regilor de către episcopi, Jaume Aurell demonstrează cu prisosință că autocoronarea nu a fost atât de transgresivă sau neconvențională pe cât s-a imaginat. Pornind de la numeroase exemple de autocoronări regale, cu un accent deosebit pe regii europeni din Evul Mediu, printre care Frederic al II-lea al Germaniei (1229), Alphonse al XI-lea de Castilia (1328), Petru al IV-lea de Aragon (1332) și Carol al III-lea de Navarra (1390), Aurell se bazează pe istorie, antropologie, studii rituale, liturghie și istoria artei pentru a explora autocoronările regale ca locuri privilegiate în care se întâlnesc frontierele și limitele dintre temporal și spiritual, politică și religie, tradiție și inovație.