Autoficțiune și memorie culturală

Titlul original:

Autofiction and Cultural Memory

Conținutul cărții:

Autoficțiunea și memoria culturală deschide noi drumuri în cercetarea autoficțiunii, arătând modul în care aceasta oferă scriitorilor postcoloniali un mijloc de a depune mărturie despre luptele culturale sau politice din trecut și, prin urmare, de a contribui la noi forme de memorie culturală.

Majoritatea discuțiilor despre autoficțiune au tratat-o ca pe o formă individualistă, care se ocupă cu dezvoltarea personală a autorilor săi. În acest fel, se privilegiază narațiunile de dezvoltare privată în detrimentul celor de angajament social și sunt în acord cu conceptele occidentale de proprietate și paternitate. Prin contrast, Hywel Dix arată cum o varietate de scriitori din afara lumii occidentale au folosit tehnicile autoficțiunii într-un mod diferit, plasându-se pe liniile laterale ale propriilor povești pentru a-și arăta solidaritatea cu luptele împotriva imperialismului și tiraniei.

Bazându-se pe exemple din Algeria, Etiopia, Caraibe, America, India și Turcia, Dix prezintă autoficțiunea ca o formă care combină poveștile de viață ale autorilor cu luptele colective ale societăților lor pentru a readuce în atenție nedreptăți istorice care au fost marginalizate și uitate. Contribuind la noi forme de memorie culturală, autoficțiunea ridică întrebări importante cu privire la ceea ce alegem să ne amintim și la ceea ce prețuim în prezent. Această carte va fi de interes pentru toți cei care lucrează în studii postcoloniale, literatură universală, studii despre traume, autobiografie, scriere a vieții sau justiție socială.