Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Autoportretul”, autobiografia lui Jesse Ball, este descrisă ca o narațiune neliniară și haotică care combină reflecțiile personale, durerea familială și explorarea artei. Stilul de scriere este autentic și transparent, angajând cititorii printr-o abordare de tip „flux al conștiinței”. Deși mulți cititori o găsesc captivantă și artistică, unii observă că structura poate fi prea dispersată pentru cei care preferă o narațiune mai organizată.
Avantaje:⬤ Stil de scriere autentic și transparent, care creează o legătură directă cu cititorii
⬤ narațiune captivantă de tip flux al conștiinței
⬤ explorează teme legate de artă, durere și creativitate
⬤ se adresează în special artiștilor vizuali și altor creativi
⬤ implică emoțional și provoacă la reflecție.
Dezavantaje:⬤ Structura neliniară poate fi dezorientatoare și poate să nu fie pe placul cititorilor care preferă o narațiune organizată
⬤ unele părți pot părea împrăștiate sau haotice
⬤ utilizarea schimbărilor bruște de subiect poate părea prea aleatorie sau încolăcită.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Autoportrait
Conținutul cărții:
O operă de o onestitate neclintită, Autoportrait este o memorialistică hipnotică despre reflecție, pierdere și bucuria cotidiană a unuia dintre cei mai buni romancieri americani contemporani
Jesse Ball a produs paisprezece lucrări aclamate de absurdism profund empatic în poezie și ficțiune. Acum, el oferă cititorilor prima sa carte de memorii, una care pune în valoare "curiozitatea sa umană" (James Wood) și invită cititorul într-o relatare crudă și personală despre dragoste, durere și memorie. Inspirată de memoriile pe care douard Lev le-a pus pe hârtie cu puțin timp înainte de a muri, Autoportret este o lucrare extraordinar de sinceră și intimă a unuia dintre cei mai străluciți tineri autori americani.
Puterea subtilă a vocii lui Ball evocă bogăția vieții de zi cu zi. Pe fiecare pagină, momentele amintite pe jumătate sunt împletite cu bucuriile și triumfurile - dar și cu greșelile și umilințele - care ne spun cumva cine suntem, de ce suntem aici. La aceeași înălțime cu relatările tragice despre boală sau moarte se află momente de o frumusețe uimitoare, banalitate sau umor: Mă trezesc dimineața, stau jos, merg pe jos pe distanțe lungi. Dacă există un loc unde să înot, pot să înot. Dacă am o bicicletă, o voi folosi, mai ales pentru a mă întâlni cu cineva. Nu mai trebuie să mă pregătesc pentru nimic altceva decât pentru moarte, și fac asta râzând. Nu râzând de moarte, desigur. Râd de mine însumi.
O carte de memorii extraordinară, care ne reamintește ce este posibil și care se construiește cu genul de putere pe care o poți simți citind Glass Essay a lui Anne Carson sau I Remember a lui Joe Brainard. Autoportrait vă va lăsa cu un sentiment complet revigorat, inspirat și un pic speriat.
