Aziluri - Eseuri privind situația socială a bolnavilor psihici și a altor deținuți

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Asylums” de Erving Goffman este o lucrare fundamentală în sociologie, care explorează viața persoanelor din instituțiile mintale și conceptul de instituții totale. Deși lăudată pentru analiza sa aprofundată și relevanța pentru științele sociale, cartea este criticată și pentru faptul că este densă, uneori seacă și nu este suficient de captivantă.

⬤ Oferă o privire cuprinzătoare și aprofundată asupra vieții din instituțiile psihiatrice, concentrându-se pe poveștile personale ale deținuților.
⬤ Considerată o lectură clasică și esențială pentru studenții la sociologie și psihologie.
⬤ Oferă o perspectivă asupra efectelor mediului instituțional asupra identităților individuale și a interacțiunilor sociale dintre pacienți și personal.
⬤ Apreciat pentru contextul său istoric și examinarea critică a industriei psihiatrice.

⬤ Poate fi provocatoare și dificil de abordat, necesitând lectură atentă și concentrare.
⬤ Unii cititori au considerat că stilul de scriere este sec și că narațiunea este lipsită de calități convingătoare.
⬤ Criticat pentru că nu abordează suficient complexitatea bolilor mintale și necesitatea unor medii structurate pentru anumiți pacienți.
⬤ Conține referiri la subiecte istorice sensibile care pot fi tulburătoare pentru unii cititori.

(pe baza a 45 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Asylums - Essays on the Social Situation of Mental Patients and Other Inmates

Conținutul cărții:

Unul dintre cei mai influenți cercetători în științe sociale ai secolului al XX-lea examinează semnificația azilului „Personalul din psihiatrie împarte cu polițiștii sarcina profesională specifică de a mustra și moraliza adulții.” Această lucrare revoluționară în domeniul științelor sociale explorează viața în „instituțiile totale”: sistemele închise și structurate ale închisorilor, internatelor, azilurilor și, cel mai important, ale spitalelor de psihiatrie, care separă indivizii de societate.

Concentrându-se pe relația dintre un deținut și instituția care îl conține, Goffman analizează modul în care viețile sunt gestionate „în interior”, pierderea identității de sine suferită de cei ținuți acolo și modurile în care aceștia încearcă să își recâștige identitatea: „Unul dintre cei mai distinși și provocatori cercetători în științe sociale” The Times.