Bad News: Cum subminează democrația mijloacele de informare în masă

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Bad News” de Batya Ungar-Sargon oferă o examinare critică a modului în care wokeness a influențat mass-media din Statele Unite, susținând că accentul pus pe politicile identitare a eclipsat problemele de clasă, ducând la o deconectare între jurnaliști și clasa muncitoare. Autorul prezintă o perspectivă istorică asupra jurnalismului, critică practicile media actuale și oferă un apel la acțiune pentru ca jurnaliștii să se reconecteze cu rădăcinile lor și să reprezinte clasa muncitoare în mod autentic.

Cartea este bine scrisă, informativă și amuzantă, oferind un context istoric detaliat care ajută cititorii să înțeleagă evoluția mass-media. Mulți recenzenți au considerat-o pătrunzătoare, lămuritoare și o lectură necesară pentru cei preocupați de prejudecățile media și de wokeness. Cititorii au apreciat perspectiva lui Ungar-Sargon, claritatea ei și modul în care conectează diverse probleme sociale și economice. Ea contestă narațiunile convenționale și abordează impactul jurnalismului de elită asupra discursului public.

Unii recenzenți au considerat că această carte a omis discuțiile-cheie despre știrile false și nu a reușit să critice în mod adecvat narațiunile mediatice de stânga, în special în ceea ce privește verificarea faptelor și cazurile specifice care implică puncte de vedere conservatoare. Alții și-au exprimat oboseala față de subiect sau au constatat o lipsă de echilibru în discuțiile despre practicile media. Câțiva cititori au remarcat necesitatea unei abordări mai nuanțate a subiectului prejudecăților mediatice și a implicațiilor acestora.

(pe baza a 62 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Bad News: How Woke Media Is Undermining Democracy

Conținutul cărții:

Bad News este un răspuns la cartea din 2004 a lui Thomas Frank, What's the Matter with Kansas. Pun aceeași întrebare pe care el a pus-o despre dreapta, dar și despre stânga: De ce mass-media este obsedată de rasism, chiar dacă acesta se ameliorează în mod obiectiv prin orice măsură pe care o avem? Susțin că presa liberală generalizează un război cultural bazat pe idei care au fost relegate la periferia academică cu doar un deceniu în urmă, deoarece este în interesul lor economic să facă acest lucru.

Pe măsură ce jurnalismul american a trecut de la o meserie a clasei muncitoare la o castă de elită, acesta a abandonat lupta economică a celor mici în favoarea unui război cultural care îi protejează propriile interese financiare în timp ce se maschează drept justiție socială. Din punct de vedere comercial, presiunile media digitale și recompensele media sociale s-au combinat pentru a face dintr-un război cultural un exercițiu perfect de dislocare. Acesta este modul în care se ajunge ca New York Times să o pună pe Angela Davis pe copertă și o reclamă Cartier pe spate; acestea sunt două fețe ale aceleiași monede, un război cultural care avantajează elitele ambalate ca adevăr moral și etică jurnalistică.

Cartea începe prin aprofundarea epocii de aur a jurnalismului american din secolul al XIX-lea, când oameni precum Joseph Pulitzer au creat o presă care era făcută de și pentru clasa muncitoare. Apoi explorează revoluția statutului în jurnalismul american care a avut loc în secolul al XX-lea, când jurnalismul a trecut de la o meserie de muncitori la o castă de elită. Ea explorează modul în care media digitală și social media au oferit jurnaliștilor, care fac acum parte din elita americană, o modalitate alternativă de a se simți eroi, consolidând în același timp puterea și bogăția în mâinile celor puțini, mai degrabă decât ale celor mulți. Cartea explorează apoi contextul mai larg al marii diferențe de clasă din America și modul în care jurnalismul a fost atât un produs, cât și un accelerator al inegalității.