Băiatul: O poveste despre Holocaust

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Băiatul: O poveste despre Holocaust” de Dan Porat explorează o fotografie celebră a Holocaustului cu un băiat polonez îngrozit în timpul lichidării ghetoului din Varșovia. Narațiunea împletește viețile atât ale victimelor, cât și ale făptașilor, cu scopul de a oferi o perspectivă cuprinzătoare asupra unui eveniment istoric tragic. Deși oferă informații valoroase și povești personale, este criticată pentru că nu se concentrează suficient asupra băiatului însuși și pentru că amestecă fapte istorice cu elemente fictive, ceea ce duce la confuzie.

Narațiune imersivă și bine documentată, care oferă conexiuni personale cu evenimentele istorice. Oferă o perspectivă unică prin examinarea vieții atât a victimelor, cât și a opresorilor. Utilizarea de fotografii rare sporește narațiunea și impactul emoțional.

Accentul pus de carte pe băiat este minim, ceea ce duce la dezamăgirea unor cititori care căutau povestea lui. Cartea conține amestecuri confuze de realitate și ficțiune care pot diminua acuratețea istorică. Unii cititori consideră că structura narativă este lipsită de concentrare, îndepărtându-se de subiectul principal.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Boy: A Holocaust Story

Conținutul cărții:

Un drum pietruit. O zi însorită.

Un soldat. O armă. Un copil, cu brațele ridicate în aer.

Un moment capturat pe film.

Dar care este istoria din spatele celei mai cunoscute fotografii a Holocaustului? În The Boy: A Holocaust Story, istoricul Dan Porat analizează această fracțiune de secundă care a fost imortalizată pe film și dezvăluie poveștile persoanelor - atât evrei, cât și naziști - asociate cu ea. Băiatul prezintă poveștile a trei criminali naziști, cu statut variat, de la sergent SS la ofițer SS de rang inferior și general SS.

Este, de asemenea, povestea a două victime evreiești, o adolescentă și un băiat, care se întâlnesc cu acești naziști în Varșovia în primăvara anului 1943. Cartea este remarcabilă prin amploarea sa, preluând viețile acestor participanți în anii premergători Primului Război Mondial și urmărindu-i până la moartea lor. Unul dintre naziști a reușit să rămână în libertate timp de douăzeci și doi de ani.

Unul dintre supraviețuitori a trăit suficient de mult pentru a-și pierde un fiu în Războiul Yom Kippur. Aproape șaizeci de fotografii dispersate pe tot parcursul cărții contribuie la povestirea acestor cinci vieți. Și, în concordanță cu imediatețea emoțională a acestor fotografii, Porat a folosit în mod deliberat un stil narativ care, bazându-se pe cercetări aprofundate, experiență și interviuri orale, plasează cititorul în mijlocul evenimentelor în desfășurare.