Băieți fără nume

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un portret puternic al muncii copiilor și al realităților dure cu care se confruntă copiii săraci, în special în țări precum India și Bangladesh. Cartea este bine primită pentru profunzimea sa emoțională, personajele relatabile și capacitatea de a provoca discuții atente în rândul cititorilor de toate vârstele. Povestea rezonează cu mulți, oferind atât perspective, cât și inspirație, subliniind în același timp importanța conștientizării și empatiei față de problemele globale.

Scrisă cu strălucire, captivantă din punct de vedere emoțional, cu personaje relatabile, încurajează discuțiile, potrivită pentru contexte educaționale și sensibilizează cu privire la munca și sărăcia copiilor. Mulți cititori au considerat că este o lectură convingătoare și revelatoare, care poate inspira schimbarea.

Cartea abordează teme grele despre sclavia și sărăcia copiilor, care pot fi tulburătoare pentru unii cititori, în special pentru cei mai tineri. În ciuda valorii sale educative, pot exista preocupări cu privire la caracterul adecvat al subiectului pentru anumite grupe de vârstă.

(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Boys Without Names

Conținutul cărții:

Pentru Gopal, în vârstă de unsprezece ani, și familia sa, viața din satul lor rural indian s-a sfârșit: Rămânem, murim de foame, l-a avertizat baba lui. Cu întunericul nopții drept acoperire, ei fug în marele oraș Mumbai în speranța de a găsi de lucru și un viitor mai bun. Gopal este nerăbdător să-și întrețină familia până la începerea școlii, așa că atunci când un străin îl abordează cu promisiunea unui loc de muncă într-o fabrică, el sare la ofertă.

Dar Gopal a fost înșelat. Nu există nicio fabrică, ci doar un atelier mic și înfundat, unde el și alți cinci băieți sunt forțați să confecționeze rame din mărgele pentru niciun ban și puțină mâncare. Băieților le este interzis să vorbească sau chiar să își spună unul altuia pe numele lor real. În această atmosferă de neîncredere și izolare, închis într-o clădire dărăpănată dintr-o parte necunoscută a orașului, Gopal disperă că își va mai vedea vreodată familia.

Dar într-o seară, târziu, când Gopal decide să împărtășească kahanis, sau povești, își dă seama că povestirea ar putea fi cheia băieților pentru a-și păstra sentimentul de sine și speranța pentru un viitor oarecare. Dacă îi poate face să se simtă mai mult frați decât dușmani, viața lor în magazin va fi mai suportabilă - și ar putea chiar să găsească o cale de a evada.

--Jacqueline Woodson, autoarea cărții Newbery Honor After Tupac and D Foster.