Ballykilcline Rising: De la Irlanda foametei la America imigrantă

Recenzii ale cititorilor

Ballykilcline Rising este o carte bine documentată și captivantă care explorează istoria imigrației irlandeze în timpul Marii Foamete, concentrându-se în special pe experiențele familiilor din parohia Kilglass din comitatul Roscommon. Cititorii găsesc narațiunea captivantă și lămuritoare, apreciind în special perspectivele sale asupra dinamicii sociale și politice care a modelat viața imigranților irlandezi în America.

Cartea este descrisă ca fiind un clasic și o resursă valoroasă pentru cei interesați de strămoșii și istoria irlandeză. Criticii subliniază scrierea clară, povestirea captivantă și cercetarea aprofundată care oferă perspective alternative asupra experienței imigranților. Mulți au considerat că este dificil să o lase din mână și au lăudat capacitatea sa de a conecta poveștile personale cu contexte istorice mai largi.

Unele critici fac aluzie la provocările de a scrie despre evenimente istorice fără prejudecăți moderne, deși autoarea este lăudată pentru portretul său simpatic al chiriașilor irlandezi. Nu sunt menționate nemulțumiri semnificative, dar există o implicare a faptului că discuțiile privind valorile contemporane în relatările istorice rămân complexe.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ballykilcline Rising: From Famine Ireland to Immigrant America

Conținutul cărții:

În 1847, în al treilea an al Marii Foamete din Irlanda și în al treisprezecelea an al grevei chiriilor împotriva Coroanei, sute de fermieri chiriași din Ballykilcline, comitatul Roscommon, au fost evacuați de agenții reginei și trimiși la New York. Mary Lee Dunn spune povestea lor în această carte minuțios documentată. Folosind numeroase surse irlandeze și americane și cu ajutorul descendenților, ea urmărește zeci dintre cei evacuați până la Rutland, Vermont, în timp ce căile ferate și carierele de marmură transformau economia locală. Ea urmărește imigranții până în 1870 și află nu numai ce li s-a întâmplat, ci și ce lumină au aruncat experiența și înregistrările americane asupra "rebeliunii" lor irlandeze."

Dunn începe cu peisajul social și politic al Irlandei de dinaintea Famei, ca context pentru greva de la Ballykilcline. Chiriașii închiriaseră mai devreme de la familia Mahons din Strokestown, a cărei proprietate găzduiește acum Muzeul irlandez al foametei. În 1847, proprietarul Denis Mahon a evacuat și a trimis aproape o mie de chiriași la Quebec, unde jumătate au murit înainte sau imediat după ce au ajuns la stația de carantină Grosse Ile. Mahon a fost împușcat luni mai târziu. Asasinarea sa a provocat o controversă internațională care a implicat Vaticanul. Un prim suspect în acest caz a fost un bărbat din Ballykilcline.

În Statele Unite, mulți dintre imigranți s-au stabilit în grupuri în mai multe locuri, inclusiv Vermont, Illinois, Iowa, Maryland și New York. În Vermont, aceștia și-au găsit locuri de muncă în carierele de marmură, dar unii dintre ei și-au pierdut din nou casele în urma acțiunilor de muncă din cariere după 1859. Alții au prosperat în noile lor vieți. Un număr de familii Ballykilcline care s-au oprit în Rutland s-au mutat ulterior în vest; una dintre ele a avut un fiu răpit de indieni în Minnesota. Cititorii care au rădăcini irlandeze legate de foamete își vor da seama de propria lor "poveste"  din această prezentare a Irlandei și a irlandezilor nativi, iar cercetătorii din domeniul studiilor privind imigrația o vor găsi deosebit de utilă.