Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Banjo: America's African Instrument” de Laurent Dubois oferă o examinare culturală și istorică detaliată a banjo-ului, urmărindu-i rădăcinile de la origini africane până la evoluția sa în America. Cartea acoperă diverse aspecte ale istoriei banjo-ului, inclusiv implicațiile sale sociale și rasiale, dar tinde să aprofundeze subiecte legate de sclavie și menestrelism, ceea ce unii cititori au considerat excesiv. În general, este bine documentată și oferă informații valoroase, deși s-ar putea să nu fie pentru toată lumea, în special pentru cei care caută un conținut mai vizual sau o lectură ușoară.
Avantaje:⬤ Istorie bine documentată și amănunțită a banjo-ului
⬤ perspicace privind contextul cultural și evoluția instrumentului
⬤ narațiune captivantă care leagă muzica de teme socio-politice
⬤ plăcută pentru fanii banjo-ului și cei interesați de istoria acestuia.
Dezavantaje:⬤ Poate fi prea detaliată și tehnică, ceea ce poate să nu fie pe placul cititorilor ocazionali
⬤ unii au considerat că se concentrează prea mult pe sclavie și menestrelitate în detrimentul istoriei muzicii
⬤ îi lipsesc elementele vizuale precum fotografiile
⬤ stilul prozei a fost considerat de unii ca fiind dens sau verbos.
(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Banjo: America's African Instrument
Conținutul cărții:
Banjo-ul a primit multe nume de-a lungul istoriei sale, dar toate se referă la același sunet - corzile zumzăind pe piele - care a liniștit sufletele și a electrizat mulțimile timp de secole. The Banjo ne invită să ascultăm din nou acest sunet într-o biografie a unuia dintre instrumentele populare emblematice ale Americii. Atent la o moștenire bogată care se întinde pe continente și culturi, Laurent Dubois urmărește banjo-ul de la origini umile, dezvăluind cum a devenit una dintre marile stele ale vieții muzicale americane.
În secolul al XVII-lea, sclavii din Caraibe și America de Nord s-au inspirat din amintirile lor legate de diversele tradiții muzicale africane pentru a construi instrumente din tărtăcuțe sculptate acoperite cu piele de animale. Furnizând un sentiment atât de necesar de înrădăcinare, solidaritate și consolare, cântatul la banjo a devenit o parte esențială a vieții pe plantațiile negrilor. Muzicienii albi s-au apucat de banjo în secolul al XIX-lea, când acesta a devenit baza spectacolului minstrel și a început să fie produs industrial pe scară largă. Cu toate acestea, chiar dacă acest instrument s-a răspândit în comunitățile rurale albe, banjo-ul a rămas în centrul interpretării muzicale afro-americane.
Muzicienii secolului al XX-lea au încorporat instrumentul în stiluri care variază de la ragtime și jazz la Dixieland, bluegrass, reggae și pop. Versatil și durabil, banjo-ul combină ritmul și melodia într-un singur sunet inconfundabil care rezonează cu forță și scop. Din primele zile ale istoriei americane, sunetul banjo-ului a permis muzicienilor folk să creeze comunitate și bucurie, chiar și în timp ce protestau împotriva opresiunii și nedreptății.
