Bărbații și muzica populară în Algeria: Semnificația socială a Rai

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire aprofundată asupra muzicii rai algeriene și a modului în care aceasta se intersectează cu teme de masculinitate și cultură. Deși oferă o perspectivă valoroasă asupra tineretului algerian și a tradițiilor muzicale, cartea se confruntă cu critici privind excluderea perspectivelor femeilor și stilul său de scriere.

Cartea prezintă informații fascinante despre cultura tinerilor algerieni și caracteristicile unice ale muzicii rai. Ea contrastează eficient scenele muzicale occidentale și algeriene, subliniind modul în care obiceiurile locale modelează practicile muzicale. Accentul extins al autorului pe perspectivele masculine oferă un unghi interesant asupra masculinității într-un context islamic.

Cartea suferă de o lipsă de voci feminine, ceea ce limitează reprezentarea și analiza subiectului. Metodologia autorului este criticată pentru inconsecvență, iar scrisul este descris ca fiind prost organizat și plin de jargon, semănând mai degrabă cu o disertație decât cu o lectură captivantă.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Men and Popular Music in Algeria: The Social Significance of Rai

Conținutul cărții:

Muzica Rai este deseori numită vocea celor fără voce din Algeria, o societate aflată în prezent în mijlocul unui conflict tragic. Rai este vocea bărbaților algerieni, tineri prinși între generații și clase, în conflicte politice și în inegalități economice. Într-un studiu inovator, antropologul Marc Schade-Poulsen folosește acest gen de muzică populară ca o lentilă prin care privește societatea algeriană, în special societatea masculină. El situează rai în cadrul vieții de familie algeriene, al codurilor morale și al relațiilor de putere mai largi.

Schade-Poulsen și-a efectuat cercetările în anii 1990, în cluburi, studiouri de înregistrări, la nunți și cu muzicieni de stradă. El descrie istoria rai, care a apărut la sfârșitul anilor 1970 și s-a răspândit în Africa de Nord în același timp în care mișcarea islamistă creștea pentru a deveni cea mai puternică mișcare socio-politică din Algeria.

Cei din afară consideră că rai este de origine occidentală, dar Schade-Poulsen arată și rădăcinile sale islamice. Muzicienii folosesc într-adevăr instrumente occidentale, dar muzica în sine amestecă melodii și ritmuri populare algeriene cu ritmul disco american, modalități egiptene, melodii de nuntă marocane și melodii ale lui Julio Iglesias. Versurile abordează relațiile bărbat-femeie, dar și relațiile între generații și problemele tinerilor, care se străduiesc să își găsească un loc într-o societate conflictuală.

Studiul, prin abordarea sa inovatoare a muzicii ca model al societății, ajută cititorul să înțeleagă cele două mișcări majore din rândul tinerilor algerieni de astăzi: una către moschee și cealaltă către Occident.