Bazele opticii laser

Titlul original:

Fundamentals of Laser Optics

Conținutul cărții:

Laserul, denumit inițial maser optic, a fost propus în 1958 de Charles Townes și Arthur Schawlow; în 1960, Theodore Maiman a fost primul dintre mai mulți cercetători care a realizat oscilația laserului utilizând un cristal de rubin. În următorul sfert de secol, au avut loc numeroase cercetări și dezvoltări, iar laserul este utilizat în prezent pentru numeroase aplicații diverse, de la banalul compact disc până la aplicații chirurgicale complexe în medicină.

De când am intrat pentru prima dată în laboratorul profesorului Yasuharu Suematsu în 1962 pentru a-mi finaliza teza, am studiat noul domeniu al opticii laser. În ciuda multor așteptări și a unei vaste investiții în cercetare, prima utilizare practică a laserelor a fost dificil de realizat de Univ. Erlangen odată în glumă.

Regretatul profesor K. H. Zchauer a remarcat că laserul a fost definit de un fizician englez ca "Less Application of Stimulated Expensive Research" (mai puțină aplicare a stimulării cercetării costisitoare).

În aceeași ordine de idei, Dr. Herwig Kogelnik mi-a reamintit că, la începutul anilor 1960, maserul era adesea denumit Money Acqui- sition Scheme for Expensive Research. Inițial am lucrat cu un laser cu rubin, apoi cu un laser heliu-neon-gaz, iar în prezent sunt angajat în cercetarea laserului cu semiconductor.

Probabil că nu există un număr prea mare de cercetători care să fi avut ocazia să construiască aceste trei tipuri reprezentative de lasere. Cu toate acestea, obiectivul meu principal de studiu constă în comunicațiile optice și, prin urmare, am abordat laserul în principal ca un propagator de unde luminoase.