Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează viața timpurie a lui Samuel Beckett și relațiile sale, în special cu tatăl său și cu psihanalistul Bion. În timp ce unii cititori au găsit captivante primele capitole, alții au criticat cartea pentru că este plictisitoare și lipsită de profunzime în analiza terapiei și a scrierilor lui Beckett.
Avantaje:Perspective interesante asupra vieții timpurii a lui Beckett și a relațiilor sale cu tatăl său și cu psihanaliștii. Se evidențiază legăturile emoționale ale lui Beckett și crearea personajelor.
Dezavantaje:Cartea devine plictisitoare și îi lipsesc suficiente detalii despre relația dintre Beckett și Bion. Analiza literară este considerată slabă și superficială, ducând la dezamăgirea unor cititori.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Beckett and Bion - The (Im)Patient Voice in Psychotherapy and Literature
Conținutul cărții:
Această carte se concentrează asupra psihoterapiei psihanalitice a lui Samuel Beckett cu W. R.
Bion ca un aspect central atât al transformărilor radicale ale literaturii și psihanalizei lui Beckett, cât și al lui Bion. Publicarea recentă a corespondenței lui Beckett din perioada psihoterapiei sale cu Bion oferă un punct de plecare pentru o reconstrucție imaginativă a acestei psihoterapii, culminând cu celebra invitație a lui Bion adresată pacientului său la cină și la o prelegere susținută de C. G.
Jung.
Pornind de la cursul acestei psihoterapii, Miller și Souter urmăresc dezvoltarea utilizării radicale de către Beckett a metodei psihanalitice clinice în scrierile sale, sugerând dezvoltarea în cadrul personajelor sale a unei prelucrări literar-analitice a transferului către un auditor idealizat cunoscut sub diferite nume, aparent bazat pe Bion. Miller și Souter leagă această urmărire de trecerea lui Beckett de la proză la dramă, pe măsură ce psihologia identificării proiective este transformată în punere în scenă fizică.
Ei localizează, de asemenea, memoria lui Bion și reelaborarea contactului său clinic cu Beckett, care figurează ca "pacientul zero" al teoriilor clinice psihanalitice postmoderne de pionierat ale lui Bion. Această lectură a lui Beckett și Bion nu este pur și simplu interpretativă, ci o construcție care a apărut în urma unui proces foarte dinamic, plin de ipoteze și surprize. Departe de a nega alte lecturi, ea adaugă densitate la înțelegerea texturată a acestor doi gânditori străluciți, fiecare în mod formal în linii de lucru diferite, dar uniți prin ceea ce Bion însuși ar putea numi o "percepție reciprocă" a psihanalizei.
Este reciprocă deoarece Beckett a transformat gândirea psihanalitică într-un gen literar, în timp ce Bion a transformat gândirea psihanalitică în înțelegerea procesului. Fiecare a utilizat același obiect, dar cu atenții diferite pentru scopuri diferite. Structura cărții este împărțită în două părți.
Partea I începe cu o introducere biografică a lui Beckett și include o discuție a monografiei metapsihologice timpurii a lui Beckett, "Proust". Aceasta prezintă cei doi ani de psihoterapie ai lui Beckett, între 1934 și 193, și abordează contextele instituționale în care a avut loc această psihoterapie, și discută, de asemenea, despre istoria și trecutul lui Wilfred Bion.
Partea a II-a abordează utilizarea radicală de către Beckett a asocierii libere ca formă literară și examinează nuvelele lui Beckett, trilogia și tranziția sa creativă de la proză la dramă. Partea se încheie cu o explorare a utilizării teoretice de către Bion a lucrării sale cu Beckett.
