Becoming Achilles: Sacrificiul copilului, războiul și neorânduiala în Iliada și dincolo de ea

Titlul original:

Becoming Achilles: Child-sacrifice, War, and Misrule in the lliad and Beyond

Conținutul cărții:

Privind Iliada și mitul prin prisma psihologiei moderne, în Becoming Achilles: Child-Sacrifice, War, and Misrule in the Iliad and Beyond, Richard Holway arată cum epopeea subscrie catharsisul și negarea individuală și comunitară. Educația copiilor prin sacrificiu generează, dar și amenință culturile grecești antice agoniste, în căutare de glorie. Nu numai agresivitatea, ci și cunoștințele despre educația sacrificială trebuie eliminate.

La fel cum Zeus reușește să facă ca amenințările la adresa regimului său să se desfășoare în mod inofensiv (pentru el) pe tărâmul muritorilor, Iliada dramatizează amenințările la adresa culturilor grecești arhaice și târzii în arena sigură a spectacolului poetic. Epopeea reprezintă, într-o formă deplasată, legăturile distructive mamă-fiu și tată-fiică și conflictele care rezultă în interiorul și între generații.

Holway pune sub semnul întrebării prezentarea din Iliada (și a multor cercetători) a lui Ahile ca un erou care spune adevărul puterii, învață prin suferință și exemplifică virtuțile regale care îi lipsesc lui Agamemnon. La fel și procesul cathartic al Iliadei, fie că este conceput ca o purificare a agresivității înnăscute, fie că ajunge la o claritate morală. În schimb, susține Holway, Ahile (și Socrate) încearcă să demonstreze că nu sunt ceea ce, în fond, se simt a fi - copii nevoiași și lipsiți de apărare, care se tem să recunoască, cu atât mai puțin să se opună, utilizării lor de către părinți pentru a satisface nevoile părinților.

Ceea ce reiese din analiza lui Holway nu este doar o nouă lectură a Iliadei, de la primul până la ultimul cuvânt, ci și o revizuire a dinamicii familiale care stă la baza culturilor grecești antice.