Before Ever After

Recenzii ale cititorilor

Before Ever After este un roman centrat pe povestea de dragoste împletită dintre Shelley și Max, care explorează teme precum nemurirea, aventura și călătoria prin timp. Cartea se caracterizează printr-o proză ingenioasă, elemente istorice intrigante și o narațiune convingătoare care evocă o serie de emoții din partea cititorilor. Cu toate acestea, opiniile cu privire la execuția sa variază, unii lăudându-i profunzimea și creativitatea, în timp ce alții o consideră lipsită de coerență și încheiere.

⬤ Poveste de dragoste captivantă și bine scrisă, cu o premisă unică.
⬤ Proză inteligentă și ingenioasă, cu momente de umor și profunzime emoțională.
⬤ Explorare interesantă a istoriei și a dezvoltării personajelor.
⬤ Scrieri evocatoare care descriu frumos decorurile și personajele.
⬤ Răsturnări de situație surprinzătoare care mențin cititorul implicat.

⬤ Unii cititori au găsit stilul de scriere dezarticulat și greu de urmărit din cauza capitolelor lungi și a pauzelor excesive între scene.
⬤ Critici la adresa personajului principal, Shelley, pe care l-au considerat plângăcios sau excesiv de dramatic.
⬤ Sfârșitul a lăsat mulți cititori nemulțumiți, părând abrupt și lipsit de final.
⬤ Anumite puncte ale intrigii, în special cele legate de nemurire și de trecutul personajelor, au fost percepute ca fiind confuze sau nerezolvate.

(pe baza a 264 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

"O poveste de dragoste scrisă inteligent, mister și aventură istorică, toate înfășurate într-unun page-turner care vă va face să ghiciți până la sfârșit." - Adena Halpern, autoarea cărții Cele mai bune zece zile din viața mea.

La trei ani după moartea soțului ei, Max, Shelley nu se simte mai adaptată la statutul de văduvă decât în prima zi teribilă. Asta, până când sună soneria. Pe treapta din fața casei se află un tânăr care seamănă atât de mult cu Max - același zâmbet, aceiași ochi, aceeași vârstă, aceeași umflătură adorabilă în nas - încât ar putea fi ruda de mult pierdută a lui Max. El se prezintă drept Paolo, un editor italian de cărți americane de cafea și îi arată lui Shelley câteva fotografii din copilărie. Paolo îi spune că bărbatul din fotografii, bărbosul despre care Paolo spune că este bunicul său, deși nu pare să îmbătrânească niciodată, este Max. Max al ei. Și este viu și sănătos.

Oricât de scandaloase ar părea afirmațiile lui Paolo - cum ar putea soțul ei să fie în viață? Și dacă este, de ce nu a căutat-o? --Shelley vrea cu disperare să afle adevărul. Ea și Paolo traversează globul pentru a-i da de urmă lui Max - dacă este într-adevăr Max. Pe drum, Shelley povestește despre turneul european de pachete în care s-au cunoscut. Pe măsură ce retrăiește poveștile lui Max despre baricadele pariziene însângerate, bucătăriile austriece medievale și barcile romane îngropate, Shelley începe să pună cap la cap povestea despre cine a fost soțul ei și ce înseamnă aceste noi revelații pentru "fericirea ei de până la adânci bătrâneți". Pe măsură ce ea și Paolo se apropie de adevăr, Shelley descoperă că nu toate poveștile se termină unde ar trebui să se termine.