Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea a fost foarte apreciată pentru stilul său captivant de scriere, profunzimea cercetării și legătura personală pe care o face cu mutațiile genetice și testele genetice. Cititorii apreciază narațiunile sincere și perspectivele oferite în cuprins, făcând-o o resursă valoroasă pentru cei afectați sau interesați de problemele genetice.
Avantaje:⬤ Narațiune bine scrisă și convingătoare
⬤ personaje intrigante
⬤ oferă informații profunde despre sindromul Lynch și testarea genetică
⬤ cititorii o consideră informativă și emoționantă
⬤ îndeamnă la reflecție și învățare personală.
Dezavantaje:Unii cititori au simțit tristețe la aflarea veștii despre decesul doctorului Lynch după ce au terminat cartea.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
BESTSELLER NAȚIONAL
Câștigătorul premiului ROBBIE ROBERTSON DARTMOUTH BOOK AWARD și al premiului EVELYN RICHARDSON NON-FICTION AWARD
Publicată anterior sub titlul Daughter of Family G.
Împletind scene emoționante din istoria familiei sale și din propria viață, memoriile intime și captivante ale lui Ami McKay surprind ce înseamnă să trăiești pe deplin chiar și atunci când știi că viața ta poate fi scurtată.
În 1895, stră-stră-mătușa lui Ami McKay, o croitoreasă pe nume Pauline Gross, i-a mărturisit unui profesor de medicină că se aștepta să moară tânără, la fel ca mulți din familia ei înaintea ei. Cu ajutorul ei, medicul respectiv a lansat un studiu de familie care a condus în cele din urmă la identificarea mutației genetice cunoscute în prezent sub numele de sindromul Lynch, care predispune purtătorii săi la mai multe tipuri de cancer. În 2001, Ami a fost printre primii care au fost testați pentru acest sindrom. Iar acum a scris povestea captivantă a modului în care ea, ca și mama ei înaintea ei, a învățat să meargă mai departe cu bucurie, cu speranță și cu o dorință îndrăzneață de viață în fața unui viitor incert.
Ami scrie despre copilăria sa: „Le-am ascultat pe femeile din familia mea spunând povești din trecut... stând în jurul mesei din bucătărie cu mama mea, uneori râzând până plângeau, alteori plângând prin cuvinte de durere. Vorbeau despre rude care au trăit înainte să mă nasc eu - oameni care au venit din nimic, care au înfruntat mari greutăți, care au murit prea tineri. Femeile din aceste povești priveau moartea în ochi, aveau grijă de cei bolnavi și discutau cu soarta. Ele au răspândit adevărul prin povești, chiar și atunci când alții nu doreau să îl audă. Așa am învățat că poveștile au putere - pentru a da sens lumii, pentru a da glas viselor, pentru a hrăni speranța și a alunga frica.”.
