Being No One - The Self-Model Theory of Subjectivity (Metzinger Thomas (Professor of Philosophy Johannes Gutenberg-Universitat Mainz))

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru explorarea ambițioasă a conștiinței, oferind o înțelegere profundă și o perspectivă bine argumentată. În timp ce mulți cititori au considerat-o o contribuție semnificativă în domeniu, alții au criticat-o pentru că este prea complexă și uneori confuză, cu un stil de scriere care poate să nu fie accesibil tuturor.

⬤ Enormă ca domeniu de aplicare și profunzime, făcând ca ideile complexe să pară inteligibile.
⬤ Oferă perspective și argumente unice cu privire la conștiință, care contestă noțiunile existente.
⬤ Bine scris, cu rezumate clare și clarificări ale punctelor cheie.
⬤ Oferă materiale care incită la reflecție și care răsplătesc eforturile cititorului.
⬤ Foarte recomandat pentru cei interesați de conștiință și de relația acesteia cu activitatea creierului.

⬤ Extrem de lungă (aproximativ 700 de pagini) și densă, ceea ce poate fi copleșitor.
⬤ Presupune o pregătire în filosofie pe care unii cititori nu o au, ceea ce duce la confuzie.
⬤ Utilizarea jargonului și a teoriilor complexe care pot părea abstracte și nefondate.
⬤ Unii cititori au considerat cartea pretențioasă sau excesiv de prolifică.
⬤ Critici privind claritatea scrierii, în special pentru profani sau pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Potrivit lui Thomas Metzinger, în lume nu există sine: nimeni nu a avut sau nu a fost vreodată un sine. Tot ceea ce există sunt eurile fenomenale, așa cum apar ele în experiența conștientă.

Cu toate acestea, sinele fenomenal nu este un lucru, ci un proces continuu; el este conținutul unui "model de sine transparent". În Being No One, Metzinger, un filosof german, se bazează puternic pe cercetarea neuroștiințifică pentru a prezenta o analiză reprezentaționalistă și funcțională a ceea ce este de fapt o perspectivă la persoana întâi experimentată conștient. Construind o punte între științele umaniste și științele empirice ale minții, el dezvoltă noi instrumente conceptuale și metafore; utilizează studii de caz ale unor stări mentale neobișnuite, precum agnosia, neglijarea, vederea orbitoare și halucinațiile; și oferă noi seturi de constrângeri pe mai multe niveluri pentru conceptul de conștiință.

Întrebarea centrală a lui Metzinger este: cum anume apare subiectivitatea puternică, experimentată conștient, din evenimentele obiective din lumea naturală? Scopul său epistemic este de a determina dacă experiența conștientă, în special experiența de a fi cineva care rezultă din apariția unui sine fenomenal, poate fi analizată la niveluri subpersonale de descriere. El se întreabă, de asemenea, dacă și cum intuițiile noastre carteziene conform cărora experiențele subiective ca atare nu pot fi niciodată explicate reductiv sunt ele însele înrădăcinate în cele din urmă în structura reprezentațională mai profundă a minților noastre conștiente.