Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Beirut 1958: Cum au început războaiele Americii în Orientul Mijlociu” de Bruce Riedel este remarcată pentru faptul că oferă o prezentare informativă a intervențiilor militare ale SUA în Orientul Mijlociu, concentrându-se în special asupra evenimentelor din jurul desfășurării Marinei în Liban în 1958. Recenzenții au apreciat perspectivele personale ale autorului și contextul istoric, însă unii au considerat că concizia cărții i-a făcut să dorească o acoperire mai detaliată a evenimentelor și nuanțelor implicate.
Avantaje:Prezentare informativă și concisă a implicării SUA în Orientul Mijlociu. Bine documentată și scrisă de un autor cu experiență directă în regiune. Oferă o perspectivă asupra contextului istoric și a rădăcinilor conflictelor actuale. Accesibil pentru cititorii interesați de istoria Orientului Mijlociu și de politica externă a SUA.
Dezavantaje:Foarte scurtă, lăsându-i pe unii cititori cu sentimentul că îi lipsesc profunzimea și detaliile. Este posibil ca prezentarea seacă să nu atragă toți cititorii, simțindu-se mai degrabă ca o schiță a evenimentelor decât ca o narațiune cuprinzătoare. Unii recenzenți au remarcat că scrisul ar putea fi dificil de urmărit uneori, iar perspectiva autorului ar putea părea unilaterală.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Beirut 1958: How America's Wars in the Middle East Began
Conținutul cărții:
Ce nu s-a învățat de la o intervenție americană care a reușit
În iulie 1958, pușcașii marini americani au luat cu asalt plaja din Beirut, Liban, pregătiți de luptă. Ei au fost întâmpinați de vânzători și de cei care făceau plajă. Din fericire, restul misiunii lor - de a ajuta la încheierea primului război civil din Liban - a decurs aproape la fel de bine și cu succes, în mare parte datorită muncii pricepute a diplomaților americani care au ajutat la găsirea unei soluții de compromis. Viitoarele intervenții americane în regiune nu vor funcționa la fel de bine.
Noua carte a lui Bruce Riedel spune povestea acum uitată (uitată, adică, în Statele Unite) a primei operațiuni americane de luptă în Orientul Mijlociu. Președintele Eisenhower a trimis pușcașii marini în urma unei lovituri de stat sângeroase în Irak, un eveniment seismic care a schimbat politica nu numai a țării respective, ci în cele din urmă a întregii regiuni. Eisenhower se temea că lovitura de stat, împreună cu alte conspirații și evenimente care păreau misterioase la Washington, amenințau interesele americane în Orientul Mijlociu. Acțiunea sa, precum și a altora, a fost determinată în mare parte de o serie de personaje fascinante, al căror spionaj și acțiuni secrete ar putea fi subiect de film.
Deși intervenția lui Eisenhower în Liban a fost unică, cu siguranță în ceea ce privește rezultatul său relativ benign, aceasta conține lecții importante pentru factorii de decizie de astăzi, care încearcă să facă față provocărilor mereu neașteptate din Orientul Mijlociu. Analistul veteran Bruce Reidel descrie scena așa cum a apărut acum șase decenii și sugerează că unele dintre lecțiile învățate atunci sunt valabile și astăzi. O lecție cheie? Să nu ne grăbim să judecăm atunci când suntem surprinși de neprevăzut. Și nu presupuneți ce este mai rău.
