Beowulf: O traducere

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Beowulf: A Translation

Conținutul cărții:

Multe traduceri moderne ale lui Beowulf, deși excelente în felul lor, suferă de ceea ce Kathleen Biddick ar putea numi "melancolie" pentru un mod oral și auditiv de a face poezie. În general, ele tind să păstreze anumite trăsături familiare ale versului anglo-saxon, așa cum a fost el construit de editori, filologi și traducători: accentul pus pe cesură și aliterație, cu dicție și sintaxă netezite pentru lizibilitate. Problema și paradoxul acestui rezultat dorit, în special în ceea ce privește poezia anglo-saxonă, este că rămânem cu un document care transpune un întreg principiu de organizare bazat pe transmiterea orală (și poate pe compoziție) într-un tărâm vizual, textual, al scrierii și lecturii. Sentimentul de pierdere sau nostalgie pentru vechea formă pare o umbră necesară și mereu prezentă peste Beowulf s modern.

Ce se întâmplă, totuși, atunci când un poet contemporan, pur și simplu, nu se preocupă de o astfel de nostalgie? Atunci când întregul aparat organizatoric al poemului - în loc să fie aproximat cu dificultate în forma modernă a versului - este el însuși transpus într-un principiu organizatoric modern, și anume, textul vizual? Aceasta este abordarea pe care o are poetul Thomas Meyer; după cum scrie el,.

"(I)n loc de oralitatea textului, poate în mod pervers am optat pentru vizual. Am decis să folosesc aspectul paginii (recto/verso) ca unitate. Toate traducerile pe care le citisem mi se păreau impenetrabile cu blocurile lor de linii aproape uniforme. Printre alte decizii ciudate luate pentru a deschide textul, proiectul a sfârșit prin a fi un fel de specimen tipologic pentru poemele americane lungi existente în jurul anului 1965. Având "aspectul" Cantos al lui Pound, Paterson al lui Williams, sau Olson sau Zukofsky, ocazional Eliot târziu, chiar și David Jones".

O privire oriunde în textul lui Meyer demonstrează rezultatele uimitoare. Un loc în care el o transformă într-un efect deosebit de bun este lupta cu Grendel din Fit 11, transformând celebra sintaxă hipercondensată a scenei dintr-o provocare descurajantă pentru traducător într-o forță plăcută vizual:

"Ochii rudelor lui Hygelac îl priveau pe răpitorul cel rău.

Execută atacul său rapid:

Fără întârziere,.

smulgându-i prima șansă,.

Un războinic adormit,.

L-a rupt în două.

A mușchiuluit, a supt venele.

Sângele a țâșnit,.

A înghițit bucățica lui, omul mort,.

Bucată cu bucată.

Mâini, picioare și tot.

Și apoi.

Footstephandclawfiendreachmanbedquicktrick.

Beastarmpainclampnewnnotknownheartrunflesho.

Feargetawaygonowrunrun.

Niciodată până atunci.

Sinherd s-a temut de ceva atât de mult.".

Aici cititorul este confruntat cu cuvintele care se întrepătrund, ca și cum ar fi în panică, în același mod în care pasajul original pare atât de grăbit să spună povestea bătăliei încât corpurile devin confuze. Acesta este doar un exemplu al unghiului aventuros și provocator asupra lui Beowulf pe care ni-l prezintă Meyer. Lucrarea sa Beowulf - finalizată în 1972, dar care nu a mai fost publicată până acum - va extinde cu siguranță ideile cititorilor cu privire la ceea ce este posibil în ceea ce privește traducerea poeziei anglo-saxone, precum și va oferi noi perspective asupra poemului în sine.

Cu o prefață de David Hadbawnik, o introducere de Daniel C. Remein și un interviu cu Thomas Meyer.