Bertille Bak. The Fairy Tale of the Real: La fiaba del reale

Conținutul cărții:

Bak nu pornește niciodată de la un proiect definit a priori; uneori sunt întâlniri întâmplătoare, observații de zi cu zi care o determină să se apropie de grupuri de oameni a căror poveste merită să fie spusă, deoarece de multe ori rămâne invizibilă și ignorată sau este în declin. Videoclipurile sale nu au deloc stilul documentar, ci sunt micro-narațiuni caracterizate de tonuri deschise și răstălmăciri ironice, care evidențiază anumite aspecte ale unui anumit grup, ale cărui obiceiuri și ritualuri devin demersuri estetice capabile să reafirme prezentul, să redea demnitatea poveștii lor, să o privească din nou și cu culori mai puțin sumbre.

Un fel de re-procesare creativă a durerii sau o realizare a propriului prezent printr-un act estetic. Manuela Pacella) Acest eseu (cu text în engleză și o traducere în italiană) despre Bertille Bak (Arras, 1983) acoperă un deceniu de activitate a artistei franceze, din 2007 până în 2017, identificând punctele-cheie, încadrându-l în acel context istorico-artistic definit de Hal Foster drept "artistul ca etnograf" și comparându-l cu alți artiști de pe scena internațională. Lucrările lui Bertille Bak sunt rezultatul unor luni de observație și coexistență cu grupuri de indivizi a căror istorie este pe cale de dispariție și care devin coproducători ai filmelor sale și ai multora dintre obiectele sale derivate.

Potrivit Manuelei Pacella, participarea colectivă - de la concepție la actorie, de la scenografie la sunet - este punctul-cheie al metodologiei lui Bertille Bak, la care se adaugă obiectivul de a crea o narațiune ușoară și imaginară, uneori cu tonuri ironice și burlești. Și tocmai prin utilizarea fabulei și accentuarea elementelor artefactuale, Bak găsește o scurtătură poetică pentru a spune adevărul.