Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 29 voturi.
Când Alison Rose, în vârstă de patruzeci și unu de ani, a obținut o slujbă de recepționeră la New Yorker, la mijlocul anilor '80, a fost acceptată de scriitorii de acolo - „un trib de zei”, care au transformat-o dintr-o semi-recurentă într-o scriitoare cu drepturi depline pentru revistă. Aceste suflete înrudite au format un club improvizat: Nebunii Anonimi (o „cu totul altă lume care era mai bună decât sănătoasă”).
Rose nu semăna cu nimeni din grup. După cum a spus Renata Adler despre calea lui Alison: „A fost cea mai nuanțată, curajoasă și absolut nebunească cale pe care a parcurs-o”.
În Better Than Sane, Rose ne poartă de la copilărie la anii petrecuți la The New Yorker, dezvăluind cum, de multe ori, „nu-i păsa suficient de mult de existență pentru a o continua” și prefera să stea în camera ei cu animalele ei și să se gândească. Scrie despre cum a crescut în California, fiica unui psihiatru arătos ca un star de cinema, care era fermecător pentru prieteni, dar un bătăuș și un tiran pentru familia sa; cum s-a mutat în Manhattan la douăzeci de ani, dormind în Central Park, hrănindu-se cu Valium, Eskatrol și prăjituri cu portocale Sara Lee; mutarea la Los Angeles, frecventarea Actors Studio, locuirea cu fiul lui Burt Lancaster, „Billy the Fish”, întâlnirea cu Helmut Dantine, faimosul Casablanca, care i-a oferit adăpost de furtună, și despre întâlnirea cu Gardner McKay, idolul ei TV din copilărie, devenind prieteni sacri, apropiați, pe viață; și, în cele din urmă, întoarcerea la New York, unde a găsit inspirația de a urma o carieră de scriitoare.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)